„Nu aduce anul, cât aduce ceasul”

Bunica Ana cu Mihai și Dorina rămași fără adăpost

Stela şi Dumitru Rusu din satul Hăsnăşenii Mari sunt plecaţi la Moscova la muncă grea. Nu atât pentru „bani lungi”, cât pentru a aduna mijloace necesare ca să-şi refacă gospodăria, ce se dărâmă. În sensul adevărat al cuvântului. Acum, însă, problemele s-au înzecit…

Cei trei copii ai lor: Nicu, Dorina şi Mihai au rămas în grija bunicii Ana Rusu, mama tatălui. Au scos din casa lor aproape toate lucrurile pentru a începe în curând procesul de demolare şi le-au depozitat în saraiul bunicii. Împreună cu ea, în cele două cămeruţe, locuiau Dorina şi Mihai, elevi în clasele a IX şi, respectiv, a VII. Nicu, care-şi face studiile la o şcoală profesională din or. Bălţi, locuia la străbunica Maria Ceban.

În acea seară de pomină, pe 18 aprilie curent, Dorina era plecată la o prietenă, iar Mihai — la fratele Nicu. Bunica Ana făcu focul în sobă, căci afară se răcise binişor, se apropiau zilele cu ninsori abundente. Luase o pastilă, deoarece nu se simţea bine la cei 79 de ani ai săi, şi adormi strâns. Când se trezi, casa era plină de fum, o zgârâia în gât, nu înţelegea ce se întâmplă. Deschise uşa la copii şi văzu că aşternuturile şi pernele luase deja foc de la sobă. Avea în căldare apă, cu care a încercat să stropească focarul limbilor de foc. Dar era târziu, focul se răspândea fulgerător.

În jur sunt mai multe case părăsite decât oameni, care ar putea sări în ajutor. Tot atunci se apropia de casa cuprinsă de flăcări Dorina, apoi Mihai. Vestea se răspândi iute, lumea sări în ajutor. Până a venit de la Drochia autospeciala de stingere a incendiului, un aport deosebit l-a acordat Mihai Mazurchevici, liderul din localitate, care a organizat câteva tractoare cu cisterne cu apă, contribuind la stingerea focului.

Cu ajutorul oamenilor din sat, a lui Mihai Mazurchevici, a stingătorilor profesionişti sosiţi cu autospeciala, focul a fost localizat şi stins. Dar, cu părere de rău, numai după ce a ars şi a făcut scrum absolut totul ce era în cele două odăi şi în coridor: haine, perne, mobilă, atributică, maşină de spălat, frigider, televizor, aşternuturi etc.

Într-o oră-două cei trei copii cu bunica Ana au rămas „în drum”, adică fără casă, fără masă, fără haine şi încălţăminte, fără rechizite şcolare, fără tot necesarul vital pentru a-şi duce viaţa ca şi semenii lor.

Una din odăile distruse complet de focul devastator

Părinţii sunt plecaţi la Moscova, unde au în responsabilitatea lor un obiect de construit şi nu au dreptul să părăsească locul de muncă până la finisare, altfel rămân fără bani.

Copiii şi bunica Ana au avut primul ajutor de la vecini, rude, apropiaţi, şcoală. În primul rând, pe copii i-au asigurat cu rechizite şcolare şi cu minimumul de haine şi încălţăminte, ca să poată merge la ore. Pe bunica Ana a luat-o la sine familia feciorului, iar Diana cu Mihai au mers la străbunica Maria, unde locuieşte şi Nicu. Acum sunt împreună.

În ograda bunicii este o căsuţă în care locuia toată familia lor. Cu timpul, însă, ea deveni neîncăpătoare şi părinţii au decis să o lărgească: au pus fundamentul pentru o cameră în faţă şi pentru două în spate. De aia au şi mers la Moscova ca să câştige bani pentru reconstrucţie. Dar, peretele din spate a făcut „burtă”şi casa nu-i mai poate adăposti, devenind riscantă pentru locuit — riscă azi-mâine să se surpe, să se dărâme în orice moment. Părinţii au renunţat la ideea de extindere şi au decis s-o demoleze, iar pe fundamentul vechi să construiască o casă nouă. Din acest considerent au scos totul din casă şi au dus în sarai la bunica, iar acolo la 18 aprilie s-a produs incendiul dezastruos, care i-a lăsat goi-goluţi.

Oameni cu sufletul mare sunt mulţi, unii le-au acordut deja ajutoare, făcându-le mai suportabile trăirile prin care trec, atât fizice şi materiale, cât şi psihice şi morale. Primarul Valeriu Varmari i-a anunţat, că consilierii au decis să le acorde un ajutor material în sumă de 3000 lei. Este „prima rândunică”, dar de câte altele mai au nevoie aceşti trei copii şi părinţii lor…

Redacţia „GD” face un apel către oamenii cu inima mare şi generoasă să întindă o mână de ajutor familiei Rusu din Hăsnăşenii Mari, adusă la o astfel de stare în seara de 18 aprilie. Ajutoarele pot fi diverse: haine, încălţăminte, produse alimentare, bani etc. Pentru Nicu, Dorina şi Mihai, pentru bunica lor Ana, pentru părinţii lor Stela şi Dumitru Rusu, care au rămas fără nimic, contează totul. Până şi atitudinea, ataşamentul, susţinerea. La tragedia din familia Rusu a reacţionat Boris Dibrianschi, un cunoscut antreprenor drochian, care nu rămâne indiferent la strigătul de ajutor şi se pătrunde profund de problemele nevoiaşilor.