Nu este nimic imposibil, când îți iubești cu adevărat meseria

V-ați întrebat vreodată ce se ascunde în spatele afirmației despre meseria de medic, că este una dintre cele mai nobile profesii? Sau cine nu cunoaște că medicii au menirea de a-i vindeca pe bolnavi și au sarcina de a lua decizii care să salveze vieți? Firește, fiecare din noi cunoaște acest simplu adevăr. Dar, pe lângă faptul că este o profesie ce poate fi considerată o misiune specială, ea mai cere implicare, respect și dorința de a-i ajuta pe toți ceilalți oameni.

Eroina poveștii mele este anume un astfel de medic: responsabil, dedicat, conectat la doleanțele, suferința și durerea pacientului, care este tratat de fiecare dată cu grijă, afecțiune, competență profesională, totodată având și un caracter bun, căci este un bun medic, care-și iubește semenii în mod real, dorindu-le binele lor mai presus de al său. Un astfel de medic este Mihaela Dolghieru, medic-endocrinolog, Asistența Medicală Specializată de Ambulator, IMSP „N. Testemițanu”, Drochia, care a pus mereu în capul mesei nobila vocație, păstrând cu sfințenie și fiind fidelă Jurământului lui Hipocrate, de a sta la straja sănătății oamenilor și a se dedica necondiționat celei mai umane profesii. Recent a celebrat o dublă sărbătoare: Ziua lucrătorului medical, sărbătorită pe 18 iunie, și ziua de naștere – pe 20 iunie. Cu siguranță, așa a vrut bunul Dumnezeu să-i înzecească bucuria, destinul oferindu-i o dublă sărbătoare.
Pentru Mihaela nu a putut să fie o simplă coincidență, căci fiind născută în Zodia Gemenilor, a avut fericirea de a celebra două sărbători-gemene.
Cu prilejul acestor sărbători am decis că ar fi nostim să-i descos frumoasa poveste de succes.

– Dragă Mihaela, ce înseamnă pentru tine vocația de medic? Ce crezi că ar trebui să faci ca să te simți cu adevărat împlinită?
– Pentru mine vocația de medic înseamnă prea mult, ca să pot afirma doar că am avut suficiente motivații ca să îmbrac halatul alb. Când am mers la universitatea de medicină nu am visat, precum mulți alții, doar la prestigiul ce vine la pachet cu o specialitate sau alta, nu am avut nici tendința de a mă lupta cu moartea în săli de operații, nu m-au împins părinții spre o facultate anume și nu am ales această profesie din simplă curiozitate. Singură am făcut alegerea. Cu toate că tatăl dorea să fiu inginer în telecomunicații ca și el, totuși, am fost susținută de părinți, care au apreciat predilecția mea pentru acest domeniu, chiar dacă e unul deloc ușor.
– Cum și unde ai urmat studiile?
– Fiind născută în orașul Drochia, absolvind Liceul Teoretic „Mihai Eminescu”, mi-am continuat studiile la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din mun. Chișinău. Totuși, anii de școală modelează semnifcativ și viziunea asupra lumii, și valorile ce m-au motivat în drumul spre a deveni medic.
– După facultate ai revenit la locul de baștină sau ai avut alte oportunități? Cum a fost începutul carierei profesionale?
– După absolvirea facul-tății am urmat internatura ca medic terapeut la Bălți, apoi la medicul endocrinolog Valentina Galbur, care m-a îndrumat să vin la Drochia. Toată experiența mea, cunoștințele și abilitățile profesionale le-am acumulat grație acestei doamne, care e un profesionist excepțional. Din 2018 m-am transferat de la spitalul clinic Balti ca medic rezident. Din 2020 am continuat activitatea ca medic endocrinolog în Sectia AMSA a Spitalului raional „Nicolae Testemițanu” din Drochia.
– Ai menționat anul 2020, când a început pandemia de coronavirus Covid-19. Cum ai reușit să faci față acelei dificile perioade?
– Așa a fost, căci soarta n-o poți alege, mai ales în profesia de medic, când ești conștient de faptul, că medicii au jucat întotdeauna un rol foarte important în combaterea maladiilor în situații de criză. Mulți dintre colegii mei și-au riscat chiar viața pentru a deservi pacienții în timpul pandemiei Covid-19. În perioada pandemiei și eu lucram în Secția de internare ca terapeut și în policlinică ca endocrinolog. Fiind și însărcinată cu al doilea fecior, lucram numai ziua, dar în Secția de internare m-am îmbolnăvit de Covid-19. Având și complicații, am fost internată la spitalul din Bălți. După spital am ieșit în concediu de maternitate, iar după nașterea copilului, la 1 an și 3 luni, am ieșit la lucru ca medic endocrinolog la policlinică, căci știam că este criză de cadre medicale și simțeam o responsabilitate față de pacienți, care aveau nevoie de ajutorul și susținerea noastră, a medicilor.
– Știind că ești și mamă a doi feciorași, cum reușești să îmbini munca cu viața de familie?
– Da, am doi feciori, care sunt sensul vieții mele, Luca și Matei, respectiv de 2 și 8 ani, dar anume ei mă motivează și-mi dau puteri să rezist în fața oricăror greutăți și provocări, făcându-mă să mă simt mai puternică și mai rezistentă.
– Din propria ta experiență, ce maladii sunt mai frecvent întâlnite la momentul actual?
– În ultimul timp sunt înregistrate tot mai multe cazuri de diabet zaharat de tip 2, mai ales la adulți.
– Ce categorie de vârstă este predispusă mai mult la aceste maladii?
– Se adresează mai mult persoane adulte, dar, din cauza modului de viață incorect, avem pacienți și mai tineri.
– Fiecare din noi își dorește să acumuleze un bagaj de noi experiențe pentru a deveni mai bun în profesia sa. Ce ne poți spune la acest capitol?
– Desigur, profesia de medic înseamnă dedicație și sacrificiu, dar este foarte important să crești profesional, căci medicina este un domeniu în continuă dezvoltare, apar noi metodologii, noi oportunități inovatoare și trebuie să fim în pas cu schimbările. În fiecare an urmez cursuri de perfecționare la Catedra de Endocrinologie din Chișinău, particip la diverse seminare, congrese atât în țară, cât și peste hotare.
– Ca și în alte profesii, cu siguranță, că în domeniul în care activezi există multe probleme, impedimente. Cu ce greutăți te-ai confruntat la serviciu și cum reușești să le soluționezi?
– Cea mai gravă problemă sunt pacienții neascultători, care nu urmeaza indicațiile medicului, dar se tratează singuri, preluând diferite metode și soluții din internet. Este foarte dificil să le explici, că multe din aceste recomandări pot fi incompatibile, în dependență de starea de sănătate a pacientului, și pot genera complicații grave, fiind în detrimentul sănătății lor. Iar atunci când se produc aceste complicații, oricum, înțeleg că nu au procedat corect și ar fi trebuit să asculte mai întâi sfatul medicului și să nu ia decizii pripite. Evident, că le prescriu tratamentul corespunzător după investigațiile de rigoare.
– Recent, am avut fericirea să aud cuvinte de laudă de la o doamnă pe nume Parascovia Țurcan, locuitoare a orașului Drochia, care mi-a povestit cu atâta căldură și lacrimi de bucurie despre Mihaela Dolghieru, că am rămas profund emoționată. Am înțeles că ești foarte atașată sufletește de fiecare pacient, care-ți deschide ușa, știind că va ieși neapărat însuflețit de o rază de speranță și lumină, iar ziua ta de muncă nu va trece înzădar.
– Adevărat ați menționat, căci în mesera noastră nu vei pleca niciodată acasă la sfârșitul zilei de muncă cu gândul că nu ai făcut ceva valoros și important. Cunosc această doamnă, căci este pacienta mea de mai mult timp, și mă bucur nespus că nu face parte din categoria pacienților neascultători, respectă indicațiile medicului și nu-și permite să experimenteze diverse remedii în afara celor prescrise, pentru că pune preț pe sănătatea sa.
– Mihaela, care este motto-ul tău, care te definește și de care te conduci în viața de zi cu zi?
– Totul este posibil, imposibilul cere doar mai mult timp.
– Frumos punctat, concis și profund. Din această discuție am înțeles că ești un profesionist dedicat, o persoană deosebită, încercând să te apropii de sufletul omului. Cred că e adevărat când se spune că unor oameni, atunci când le iei mâna, le atingi inima. Și tu ai reușit să atingi inima multor pacienți, care au avut fericirea să te cunoască. Cu prilejul sărbătorii profesionale, dar și a zilei de naștere îți dorim să poți cuceri acel imposibil în timp record, să culegi cu bucurie rodul muncii tale neobosite, să ai parte de aprecierea și recunoștința pacienților, căror le oferi cel mai neprețuit dar – sănătatea. La mulți ani și baftă în frumoasa și nobilă vocație de medic!
– Mulțumesc din suflet pentru apreciere.