Nu există nimic mai important, mai prioritar decât copilul

Cazul fetiţei din satul Baroncea, luată din familie ca fiind în situaţie de risc şi plasată într-o casă de copii de tip familial din s. Chetrosu, a fost nu doar mediatizat la maxim, dar şi distorsionat la superlativ. Ultima „intervenţie” în această poveste, pe cât de dureroasă, pe atât şi de inexplicabilă, a avut loc în cadrul emisiunii „Vorbeşte Moldova”. Atât că, în urma emisiunii, în loc să se clarifice lucrurile, ele au rămas atârnate în aer şi cu multiple semne de întrebare în coadă. Întru a încerca să scoatem cumva adevărul la suprafață, i-am solicitat un interviu lui Tudor GOLBAN, şeful Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei Drochia, persoană, care cunoaşte în detalii această istorie, dar știe şi cum trebuie de procedat legitim în asemenea cazuri.

– Dle Golban, care ar fi concluziile Dumneavoastră în urma discuţiilor de la „Vorbeşte Moldova”?

– Gura lumii nu o poţi închide, îndeosebi a părţii ei incompetente. Dacă s-a dorit un show – nu le-a reuşit. Cel puţin, eu nu l-am sesizat. Am dubii și la capitolul sporire de rating în urma mediatizării acestui subiect într-un asemenea hal.

– Totuşi, cum s-a procedat cu adevărat în cazul Olguţei?

– Decizia de a lua dintr-o familie un copil, aflat în situație de risc, îi aparține autorității tutelare locale. Atunci când s-a constatat, că fetiţa se afla în situație de risc, primarul a emis o dispoziţie, în baza căreia copila a fost luată de la Alexandru Streliuc, locuitor al s. Baroncea, şi, respectiv, plasată în- tr-o instituție de tip familial,  în cazul dat, Casa de copii de tip familial „Marin şi Lidia Bubulici” din s. Chetrosu. Concomitent, despre această necesitate a fost înştiinţată şi procuratura raionului.

– În familia Streliuc mai sunt doi copii minori şi lumea este în drept să se întrebe, de ce nu au fost scoşi şi ei din familie? Ei nu se aflau în situaţie de risc?

– Inițial decizia autorității tutelare locale a fost să plasăm într-o instituție de-a noastră și băieții. Dar ei ne-au declarat tranșant, că oriunde nu i-am plasa, vor evada și se vor întoarce în propria familie. Reieșind din considerentul, că de la vârsta de 10 ani opinia copiilor deja se ia în calcul la plasarea într-o instituție, ne-am văzut nevoiți să ne conformăm. De altfel, noi le înțelegem alegerea. Acolo au o libertate deplină și nici o responsabilitate, nu sunt supravegheați. Însă, vârsta adolescentină, se știe, este deosebit de rebelă și tăinuiește multe pericole.

– Ce urmează a fi cu fetiţa, că din emisiune chiar nu am înţeles?

– La moment suntem în proces de judecată. Instanța din Drochia s-a pronunțat în favoarea autorităților tutelare. În continuare procesul este pe rol la Curtea de Apel din Bălți. La 22 martie avem proces de judecată.

Sincer, nu înțeleg de ce s-a făcut atâta zarvă anume în jurul acestui caz, când avem sustrași din astfel de familii încă zeci de copii. Nu putem lăsa copiii în pericol, or, noi cu adevărat purtăm răspundere pentru fiecare copil aflat în situaţie de risc. Şi dacă copilului îi este bine în noua familie, asta recunoscând-o chiar el, de ce să-l întoarcem acolo unde nu există siguranţă în ziua lui de mâine? Chiar nu înţeleg!

– Cu atât mai mult că, am înţeles, tatăl şi-a recunoscut fiica abia după 4 ani de la naştere.

– Întocmai. Şi acest lucru este fixat în cererea lui adresată în judecată pentru restabilirea paternității. El a declarat că, în acești patru ani, împreună cu soția, au tot ținut-o într-un chef, beții și tot din astea. Însuși el a recunoscut acest lucru în cadrul emisiunii. Şi atunci, ce concluzie se cere?

– Copiii rămaşi cu tatăl beneficiază de vreun ajutor?

– Da, au beneficiat de ajutor social până la luarea copilei din familie. Mai apoi, asistentul social i-a propus lui Alexandru Streliuc să depună o cerere modificată. Atunci el a refuzat categoric, iar acum învinuiește instituția noastră că nu-l susține și nu îl ajută.

– Creșterea și educația unui copil necesită anumite condiții, dar și abilități, și aptitudini.

– Exact. Eu chiar nu înțeleg cum un bărbat de 67 de ani (totuși, este o vârstă), ar putea îngriji de o fetiță de 6 ani. Cu atât mai mult, că el are și grad de dezabilitate. El însăși degrabă va avea nevoie de susținerea și sprijinul cuiva.

 – Dacă Curtea de Apel Bălţi nu vă va da câştig de cauză?

– Cu toată certitudinea, dacă decizia nu va fi în favoarea copilului, noi vom ataca mai departe în judecată. Vreau să fie clar, rolul meu ca șef de direcție pe domeniul dat a fost ca, din moment ce autoritatea tutelară locală a direcţionat cazul către direcție, eu am fost obligat să asigur protecția copilului. Ceea ce și am făcut.

Totodată, recunosc, cu familia în cauză nu se reușește să se lucreze, cu Alexandru Streliuc nu putem stabili niciun fel de colaborare. El absolut nu este cooperant. Ba mai mult, de câteva ori a amenințat-o cu moartea pe asistenta socială. Dar astăzi, în soluționarea problemelor copiilor aflați în situații de risc, se ocupă, în temei, doar asistentul social, specialiștii din direcție şi, în cazuri aparte, avem susţinerea Inspectoratului de poliţie Drochia. Atât.

– Eu vreau să revin la „Vorbeşte Moldova”. La final  moderatoarea întreba: „Cine decide soarta copiilor noştri şi de ce atât de selectiv?”.

– Concluzia de final este una absolut eronată. Prin cele spuse, într-un fel, au fost puse într-o situație incertă însăși autoritățile tutelare locale. Chiar azi niște primari mi-au zis: dacă luăm din familie copiii aflați în situație de risc – ne creăm probleme, dacă îi lăsăm în aceste familii – putem avea necazuri și mai grave. Cum să procedăm?

– E complicat…

– Complicat şi foarte greu, dar asta nu înseamnă că trebuie să lăsăm de izbelişte această categorie de copii. Noi muncim în pofida tuturor greutăţilor şi nedreptăţilor.

Până la venirea mea în funcție nu aveam niciun asistent parental profesionist. Acum avem angajate 7 persoane, care au grijă de 21 de copii.

Eu mă închin în fața doamnelor Lidia Bubulici, Ana Furtună, Ana Porcescu, Angela Cazacu și celorlalți părinți-educatori de la casele de copii de tip familial pentru munca lor enormă depusă întru creșterea și educarea copiilor aflați în dificultate, care mai apoi își găsesc rostul în viață.

Spre regret, societatea nu cunoaște aceste lucruri și de multe ori, necunoscând domeniul, neintrând în esență, pur și simplu, își dau cu părerea. Aşa, într-o doară, ca să nu zică că nu s-au pronunțat. Desigur, până la urmă, părerea lor pentru noi și, nu în ultimul rând, pentru copiii aflați la nevoie, contează mai puțin sau chiar de loc. Principalul este copilul, liniștea lui, confortul psihologic. Or, interesul pentru copil trebuie să rămână unul primordial.

Pentru noi, profesioniștii din domeniul social și, mai ales, din domeniul copilului, cel mai important este să asigurăm protecția copiilor, dar să nu ne aventurăm în discuții sterile cu societatea, cu unii membri ai diferitor ONG-uri etc.

– La Drochia chiar se lucrează în acest domeniu şi sunt rezultate, indiferent de ce „Vorbeşte Moldova”.

– Avem posibilități financiare limitate, dar și cu ele facem lucruri frumoase. Asta şi pentru că Consiliul raional, președintele raionului mereu ne-au susținut. Astfel, noi nu am închis, nu am lichidat niciun serviciu, dimpotrivă, le-am dezvoltat. Aici am în vedere și asistența parentală profesionistă, și asistența personală. De la 22 unități de asistenţi personali am ajuns la 50 unități. Casele de tip familial sunt bugetate pentru anul 2018. Le vom deschide și pe cele două inițiate pentru care avem procurate două case cu două nivele, mobilate, reparate capital. Am dublat numărul de beneficiari la centrul „Căldura casei” pentru copiii plasați temporar. Adică nu stăm pe loc.

– Conchidem în cazul Olguţei…

– Nimic mai important, mai prioritar decât copilul, confortul, liniştea, condiţiile lui pentru o bună creştere şi educare. Anume pe aceste priorităţi vom insista și în continuare.

A intervievat

Liuba BULGARU