O epocă dramatică în istoria poporului Moldovei
Oaspeții au rămas încântați de recenta operă - Monumentul ”În memoria jertfelor foametei”, edificat și inaugurat la 6 iunie în cimitirul din satul Sofia
Zilele acestea s-au împlinit 70 de ani de la cel mai mare val al deportărilor staliniste din Moldova. Pentru „ridicarea” băștinașilor au fost mobilizate 4.000 de autovehicule, 30 de garnituri de tren cu 1.570 de vagoane pentru vite, în care cei incomozi regimului au fost transportați în Siberia.
La 6 iulie 1949 au avut loc evenimente tragice în istoria Republicii Moldova. Represiunile politice au mânat din Moldova sute de familii, mii de oameni fără vreo vină, departe de patrie, de ţară, de rude, unde mulţi din ei nu au reuşit să supravieţuiască. An de an li se aduc omagii celor care au trăit vremuri grele, trecând prin calvarul acestor deportări.
Despre ororile prin care au trecut deportații de regimul lui Stalin s-a discutat, vineri, la 5 iulie, curent, în ajunul acelei date negre din calendar, la Sofia, la Gimnaziul „Viorel Cantemir”.
Simion Carp, doctor în drept, conferențiar universitar, președintele Asociației „Tradiții militare” și al Asociației pentru protecția bunurilor culturale din Moldova, însoțit de Iulian Caț, prorector, de Ghenadie Ciobanu, director, Departamentul management operațional, ambii de la Academia de poliție „Ștefan cel Mare” a MAI, de alți colaboratori ai aceleeași instituții, au venit cu un mesaj de comemorare a victimelor regimului totalitar la Gimnaziul „Viorel Cantemir” din Sofia, directoare Aurelia Mocanu, cu care îi leagă o veche și fructuoasă colaborare, aproape prietenească. La această întâlnire au participat atât elevi și profesori, cât și primarul Veaceslav Magaleas, antreprenorul Boris Dibrianschi, un bun prieten şi susţinător al instituţiei date, dar şi urmaş al represiunilor staliniste, veterani ai războiului din 1992 pentru Independența și Integritatea teritorială a Republicii Moldova, alţi urmași ai persoanelor deportate în Siberia.
Acţiunea de comemorare a avut drept scop aducerea unui omagiu concetățenilor sofieni, care au fost supuși represiunilor în 1949, cel mai mare val al deportărilor. După ce au ascultat cuvântul de iniţiere al lui Simion Carp, cei prezenţi au ţinut un minut de reculegere. Dânsul a menţionat în mesajul său despre faptul, că deportările au fost adevărate crime, iar în prezent tot ce este în afara legii trebuie condamnat.
Apoi publicul prezent a visional un film documentar „Mărturiile victimelor represiunilor politice”. Filmul respectiv a fost realizat de Academia „Ştefan cel Mare” şi face referinţă la cele trei valuri de deportări în masă (iunie 1941, iulie 1949, cel de-al doilea şi cel mai mare val de deportări, şi aprilie 1951), incluzând materiale din arhiva naţională şi istorii povestite de victimele deportărilor staliniste despre oameni reali care au fost supuşi represiunilor şi deportaţi în „Siberii de ghiaţă”. Cu siguranţă, că mulţi din tânăra generaţie, prezenţi în sală, au rămas şocaţi de „adevărul gol”, de realitatea crudă, de lacrimile celor ce relatau prin ce calvar au trecut familiile acestora, cum erau încărcaţi „ca vitele” (scuzată să-mi fie expresia) în vagoane, cu un minim necesar pentru existenţă, cum munceau până la istovire, cum le puteau număra coastele copiilor de slabi ce erau. Filmul prezintă o pagină de istorie ce cuprinde o întreagă epocă şi o dramă comună, poate cea mai groaznică din toată existenţa poporului nostru.
Cu siguranţă, că în sală, printre elevii spectatori, erau şi strănepoţi ai persoanelor represate, rudelor cărora le-a fost dat să treacă prin această urgie și acest calvar, când copiii de 3-5 anişori erau declaraţi „copii ai duşmanilor poporului” şi rămâneau cu destinele frânte şi distruse. Iar unii din părinţii lor, au rămas să-şi „doarmă somnul de veci în Siberia de oase”, nefiind în puteri să reziste regimului de acolo.
Din satul Sofia au fost ridicate şi expulzate 68 de familii, ce includeau părinţi, bunei, copii de orice vârstă. Unii sofieni, care fusese deportaţi în 1941 şi revenise acasă, au avut marele nenoroc să trăiască urgia şi al celui de-al doilea val al represiunilor. De exemplu, familia Mariei şi a lui Vasile Bujor, împreună cu fiica lor Olga, a fost deportată de două ori. Părinţii nu au rezistat. Ei au fost înmormântaţi acolo, în Siberia. Olga, mai târziu, împreună cu soţul Petru, au plecat pe acele locuri şi au adus ţărână de la mormântul lor ca să-i îngroape aici, la Sofia, după toate canoanele bisericeşti. Le-au ridicat şi un monument.
Astfel de exemple sunt multe. O parte din cei stabiliţi în Siberia au decedat, o altă parte a rămas pe acolo cu traiul. Însă cei întorşi la baştină au fost mai mulţi. După ce s-au limpezit vremurile, a început procesul de reabilitare a victimelor regimului stalinist, a membrilor familiilor lor, care purtau pe destin o pecete total neîntemeiată şi mult prea nemeritată.
Simion Carp şi echipa sa, de mai mult timp, se ocupă de studierea materialelor cu referire la perioada deportărilor. A adunat dovezi grăitoare, argumente interesante, dar dureroase şi triste, în cartea sa „Formarea profesională a cadrelor pentru organele de drept şi funcţionarea justiţiei în perioada regimului totalitar comunist”, pe care a făcut-o cadou instituţiei sofiene.
Pentru o elucidare mai convingătoare ei au adus cu sine un set de copii ale dosarelor cu pricina, de ziare și pagini inedite din istoria represiunilor din acea perioadă. Cu mare interes citeau copiii informaţii cu referire la r. Drochia, despre Comisia electorală raională din acele timpuri, dosare ale deţinuţilor din s. Căitănăuca (Pervomaiscoe). Arhiva propusă spre vizualizare conţinea un material factologic foarte bogat şi divers.
Simion Carp s-a întreţinut în discuţii cu copiii, le-a răspuns la întrebări. După aceasta echipa a mers la cimitir, unde a depus flori la monumentele de acolo: „Clopotul credinţei”, în memoria deportaţilor, „În amintirea jertfelor foametei”. Ei au vizitat şi mormântul comun al rudelor familiei Maria şi Vasile Bujor, fiica lor Olga, care au trăit barbarismul şi străşniciile deportaţilor.
La Biblioteca publică raională „Iulian Filip”, cât şi la Televiziunea Drochia Simion Carp a lăsat exemplare de cărţi şi de filme documentare pentru a fi difuzate şi promovate printre cetăţenii raionului pentru a face publică informaţia adunată, de a o face mai accesibilă pentru masele largi de cititori şi vizitatori.
Valentina CEBOTARI
