Alexandru Bobeică
La 27 martie 2017 se vor împlini 99 de ani de la unirea din 1918 a Basarabiei cu Țara-mamă, România.
Evenimentele ce s-au petrecut în Basarabia în 1917-1918 au fost ascunse cu multă grijă de către cerberii ideologiei comuniste, care promovau cu râvnă politica de deznaționalizare a poporului băștinaș, lipsindu-l de orice informație despre acest epizod important din istoria sa.
Adevăr istoric ignorat
Astfel, aprigii ideologi de factură brejnevist-bodiulistă, ignorând adevărul istoric, au falsificat istoria luptei de eliberare națională a poporului român din stânga Prutului, în special evenimentele din 1917-1918 legate de activitatea Sfatului Țării, organ suprem de conducere al acestei lupte, ales în mod democratic și care reprezenta proporțional toate etniile, clasele și păturile sociale din Basarabia. Această falsificare, prin faptul că a lipsit un întreg popor de trecutul său istoric, aruncând în hăul întunericului personalități remarcabile ale neamului, nimicind prin cele mai diabolice metode conștiința națională a băștinașilor, este o gravă crimă ideologică ce trebuie condamnată cu toată asprimea.
Toți cei aflați la putere pe parcursul celor 25 de ani de independență a Republicii Moldova și acoliții lor, prin manifestarea românofobiei și promovarea „moldovenism-ului” agresiv au demonstarat că sunt, de fapt, urmași fideli ai ideologiei comunismului sovietic în raport cu populația băștinașă a Republicii Moldova, prin ce se fac nu mai puțin vinovați decât „politrucii” și NKVD-știi staliniști. În special, actualii guvernanți sunt responsabili în fața istoriei pentru indiferență, ignoranță și nihilism față de predecesorii lor, cei care în 1917 au proclamat autonomia Basarabiei, iar apoi, în 1918 Republica Democratică Moldovenească, ca, la 27 martie același an, să înfăptuiască Unirea Basarabiei cu țara istorică, România. Această perioadă scurtă, (până la anexarea de către sovietici din iunie 1940) a fost acea porție de oxigen care ne-a salvat ca neam și ne-a păstrat ca purtători de limbă și cultură națională, românească. În caz contrar, nu se știe ce limbă am fi vorbit astăzi, rusă sau ucraineană, sau poate și una, și alta.
Argument fals
Revenind la actul epocal al Unirii din 27 martie 1918 și la atitudinea guvernanților noștri față de această pagină mult profanată a istoriei noastre, menționez, că unul din cele mai frecvent vehiculate „argumente” contra actului Unirii, ar fi acela, că membrii Sfatului Țării, la ședința din 27 martie ar fi votat Unirea sub amenințarea armelor militarilor români. La ședința aceasta a fost prezent Prim-Ministrul de atunci al României, Alexandru Marghiloman, generalul Broșteanu și alți câțiva miniștri și secretari de stat.
Armata română în apărarea populaţiei băştinaşe
În adresarea sa către deputații Sfatului Țării, Al. Marghiloman în mod deosebit a accentuat, că armata română se află pe teritoriul Basarabiei în exclusivitate pentru a apăra populația băștinașă și averea acesteia, cât și a depozitelor armatelor frontului românesc, ce erau dislocate pe teritoriul basarabean, ca regiune în nemijlocită apropiere de teatrul operațiunilor militare, de devastări și distrugeri la care se dedau soldații ruși care dizertau de pe front și, în grupuri mari, înarmați și în dezordine totală, prădau, ardeau siluiau tot ce le nimerea în cale. Forțele de menținere a ordinei ale Republicii Moldovenești ce abea se constituiau, nu erau în stare să dea riposta cuvenită anarhiei declanșate de hoardele bolșevizate și înrăite ce fugeau de pe front.
Despre aceasta vorbesc și telegramele, în număr foarte mare, adresate Directorului General al internelor, de la comisarii de județe: „D-lui Director General al internelor. Am onoarea a vă raporta următoarele: …anarhia în județ a pornit cu toată furia și amenință cu distrugerea avutului Statului, cât și al oamenilor și instituțiilor particulare. Dezordine pretutindeni, iar sătenii sunt mereu amenințați de jafuri, omoruri și foc. Faptul acesta se datorește retragerii grupurilor de soldați de pe frontul român, fără comandanți, dezordonați și înfuriați ca fiarele sălbatice, înnebuniți de băuturi alcoolice. Cu ocazia inspecțiilor făcute în județ de mine personal, am constatat: 1. În satul Vărzărești au avut loc mai multe siluiri de femei și fete de către soldații unui transport venit din direcția satului Nemțeni, a fost o încăierare între țărani și soldați, din fericire n-a fost nici un omor. 2. În comuna Cristești, familia gospodarului Covalev a fost nevoită să părăsească casa în toiul nopții de 27 decembrie, ascunzându-se în pădure în costume sumare, amenințată cu moartea de către niște soldați dintr-o baterie de artilerie, ce a sosit în acel sat din direcția Nisporeni – Vărzărești. Casa a fost devastată, ridicându-se lucrurile scumpe din casă, bani și vinul din beci. 3. La Ciuciuleni în noaptea spre 27 decembrie un grup de soldați s-au năpustit asupra depozitului de spirt de la acea fabrică, au ridicat o mare cantitate de spirt, dând foc fabricii, în care au ars 7 soldați din detașamentul care a provocat dezordinea. Comisarul miliției județene, Dudnicenco”.
Instaurarea ordinii
Acestea sunt numai câteva extrase din documentele timpului ce ne vorbesc despre haosul pe fundalul căruia armata română, la invitația Sfatului Țării, a intrat în Basarabia cu un singur scop – instaurarea ordinei. Jandarmul român, de care se teme atât de mult actualul șef al statului, ca nu cumva să vină aici stăpân, s-a făcut vestit nu persecutând oameni onești și gospodari la locul lor, ci elementele criminale ce pătrundeau în gospodăriile oamenilor muncitori și le prădau averea și agoniseala. Trebuie de spus, că în haosul și dezordinea generală din acele timpuri, și unii localnici, din cei care nu prea au fost duși la biserică, se dădeau ispitei de a se căpătui pe seama sătenilor și se ocupau cu furturi și prădăciuni. Pe aceștea jandarmul român îi persecuta cu toată asprimea legii. Cei care astăzi invocă acțiunile dure ale jandarmului român din perioada aflării Basarabiei în componența Regatului român pentru a promova românofobia în rândurile populației puțin informate, sunt, cu siguranță, urmașii celor ce spărgeau casele gospodarilor ca să le fure din avere.
Trecut de importanţă indiscutabilă
Iată de ce „stataliștii” de astăzi, care vor „limbă moldovenească”, „istorie a Moldovei” și alte bădărănii, nu recunosc acest trecut de importanță indiscutabilă pentru noi și cei ce vor urma după noi. Nu i-am auzit în toți acești ani să vorbească despre Republica Democratică Moldovenească proclamată la 2 decembrie 1917 de către Sfatul Țării, deși, logic gândind, actuala Republică Moldova, este succesoare istorică și de drept a acelei din 1918.
Unirea Basarabiei cu Patria-mamă prin Actul de la 27 martie (9 aprilie) 1918 s-a înscris cu litere de aur în istoria românilor. Acest act a pus capăt unei mari nedreptăți istorice, ce a pornit de la 1812, anul cotropirii Basarabiei de către Rusia Țaristă. Acest eveniment crucial din istoria noastră nu s-a produs pe loc gol. El a fost pregătit spiritual de personalități notorii ale neamului în persoana celor mai iluștri reprezentanți ai boierimii moldovene, scriitorilor, preoților, învățătorilor, medicilor, militarilor moldoveni, etc., care în condițiile unei rusificări diabolice nu au lăsat nici pentru o clipă să se stingă flacăra românismului în Basarabia. Aceștea au vorbit, fie și în cercuri restrânse, în familie, numai în limba română, și-au educat copiii în spiritul naţional, i-au dat la învățătură în cele mai prestigioase școli și universități de peste hotare, astfel plămădind generația care la 1918 a înfăptuit visul de veacuri al acestui popor – UNIREA.
Istoria macină încet şi ireversibil
Astăzi tema unirii generează multe speculații politice ce reflectă interesele geopolitice ale diverselor forţe din interiorul și exteriorul țării. Dar, istoria macină încet și ireversibil. Situația politică pe arena internaţională crează premizele, ce în mod inevitabil, vor duce la lichidarea unor altor nedreptăți istorice ce s-au săvârșit față de acest pătimit popor, cum ar fi Pactul Ribbentrop-Molotov și consecințele lui, etc.
Astăzi, având în spate experiența și exemplul istoric al predecesorilor nostri, având câteva generații de tineri crescuți în condițiile libertății și democrației, tineri care nu știu ce e comunismul decât numai din cărți, putem spera cu toată încrederea, că ziua dreptății istorice nu e departe și va sosi inevitabil ziua și ora când vom striga cu toții – VREM UNIRE, FRAȚI ROMÂNI!
Alexandru BOBEICĂ, istoric, publicist
