O viaţă de om, adunată cu grijă în lădiţa cu zestre
Exemplu elocvent de pasiune, colectivism, emoţii, reciprocitate şi dragoste de aproapele
O frumoasă aniversare a sărbătorit recent Alexandra Nelipovschi, directoarea Muzeului de Istorie și Etnografie din s. Sofia. Dar bucuria cea mai mare a fost prilejuită de prezența celor mai dragi și așteptați oaspeți, care, chiar și pe timp de epidemie, cu respectarea regulilor impuse de nemilosul virus, au găsit de cuviință să aducă un gest de aleasă recunoștință unui om deosebit.
Alexandra Nelipovschi mai bine de 15 ani diriguieşte cu mult har și dedicație muzeul din localitate, păstrând cu sfințenie în lădița cu zestre cele mai prețioase comori ale satului de baștină, în care s-au regăsit și legenda satului, cusută cu fire din istoria Conacului boierului Hasnaș, și lucrări unicale etnografice, care poartă pecetea milenară din trecutul strămoșilor noștri: covoare, lăicere, peretare, drumuri, prosoape, costume populare autentice și alte articole vestimentare de o valoare și frumusețe deosebită.
Cu multă dragoste de tradiții, lăsate din străbuni, a purtat dânsa această comoară a neamului, înscrisă pe file de istorie, prin chipurile eroilor băștinași, prin obiectele cioplite în lemn secular, mânuite cu multă dibăcie de harnicii gospodari în vremuri de demult, ce ne duc cu amintirea la vechile căsuțe țărănești. Toate acestea îi sunt la fel de dragi, precum afecțiunea, pe care o poartă în suflet față de anii tinereții, cu miros de levănțică, față de Sărbătoarea Verdelui, pe care a desfășurat-o multe decenii la rând, fiind sufletul acestui obicei tradițional al sofienilor.
Dacă obișnuim să spunem, că viața omului are o vârstă, apoi această afirmație n-o putem atribui Alexandrei Nelipovschi. Or, dumneaei este femeia, care în ciuda anilor, a păstrat în suflet acel elan tineresc și acea dragoste de viață, demnă de invidia multor tineri. Fiind și o împătimită de folclor, o interpretă neîntrecută în Ansamblul folcloric „Țărăncuțele”, condus de Anatolie Ceremuș, nu a ratat niciun prilej de a aduce oamenilor clipe de revelație la diverse activități cultural-artistice și evenimente de nivel local, raional și republican. A știut întotdeauna să creeze o armonie perfectă între vocația de diriguitor al patrimoniului muzeal şi cea de fidel promotor al cântecului popular, de o soție, mamă și bunică iubitoare, gospodină neîntrecută şi, nu în ultimul rând, prezenţa unui suflet mare, pe chipul căruia mai joacă umbrele unei frumoase tinereți.
Alexandra Nelipovschi ne-a întâmpinat precum totdeauna, cu brațele larg deschise, ca o mamă, care-și așteaptă cu drag copiii. Colegii-lăutari i-au cântat „Mulți ani trăiască”. Iar noi, ceilalţi, i-am oferit flori, daruri și mesaje de felicitare alese, închinate în semn de recunoștință pentru anii de prodigioasă activitate ca directoare a muzeului sofian, edificiu ce a fost şi rămâne pentru domnia sa cel mai scump templu al sufletului.
– Orișice lucru în viață are un început și un sfârșit, – a menționat cu nostalgie în suflet Alexandra Nelipovschi, – dar nu voi regreta niciodată de anii ce-au trecut, pentru că a fost cel mai frumos dar, ce mi l-a dat bunul Dumnezeu. Am avut o viață plină cu de toate: cu oameni frumoși la chip și la suflet, cu un colectiv minunat, cu tot, ce am putut să păstrez cu sfințenie pentru generațiile de azi și ceea, ce va rămâne pentru cei care urmează să vină. Aș vrea să continui să trăiesc prin aceste amintiri și mă bucur, că am putut să las în această lume o urmă frumoasă, pentru a dăinui peste ani. Nu-mi pare rău că plec, doar regret că nu pot rămâne. Cel mai important pentru mine este să mă știu împlinită prin cei care vor continua nobila misiune cu dedicație și sacrificiu, așa, precum am făcut-o eu toți acești ani. Atunci voi fi cu adevărat fericită, dar şi liniştită, împăcată.
Cu prilejul onorabilei vârste, dar și pentru munca plină de sacrificiu în promovarea patrimoniului muzeal, pentru dedicație în nobila vocație de manager al muzeului și contribuție notorie în promovarea valorilor culturii neamului Alexandrei Nelipovschi i-a fost înmânată o Scrisoare de Gratitudine din partea președintelui raionului, Alexei Vasilean și o Diplomă de Gratitudine din partea Direcției Cultură, Turism, Tineret și Sport Drochia, şefă Cristina Țurcanu, ce au fost completate de o Carte a Amintirilor şi de alese urări de sănătate din partea colegilor de breaslă, specialiștilor direcției de profil, Valentinei Luchianciuc președintă a sindicatului de ramură, a bunului și vechiului prieten Boris Dibrianschi, colegului de breaslă, Dumitru Postovanu.
… După acea frumoasă şi emotivă vizită, făcută Alexandrei Nelipovschi, am conchis: fericit este omul care, ajuns la o anumită etapă a vieţii, are spre ce îşi arunca privirile îndărăt şi are ce le povesti celor care abia se arată de după muchia orizontului de la răsărit…
Ala Bugai
