Păienjeniș
Încurcate sunt căile Domnului, dar și mai încurcate sunt căile politicienilor noștri.
De câte ori am încercat să înțeleg logica acțiunilor, vorbelor și a comportamentului „celor de la putere”, de atâtea ori mi-am dat seama, că degeaba încerc. Pentru că este imposibil să înțelegi ceea ce, de fapt, nu există. În sensul că, eu nu cunosc niciun politician sau partid politic din țara asta care să-și fi păstrat verticalitatea, care să se fi ținut de cuvânt și să fi mers pe aceeași poziție de la începutul mandatului, până la sfârșitul acestuia. (În schimb, cunosc o sumedenie de demnitari care, „exclusiv de dragul țării și din motive pur patriotice”, și-au schimbat opiniile, principiile și valorile atât în perioada de guvernare, cât și după).
Totuși, la prima vedere s-ar părea că actualul parlament este puțin diferit de cele care au fost până acum. Dar dacă privim mai adânc – aceeași beznă de iresponsabili. Ba, poate și mai dihai…
Spun asta pentru că în timp ce țara cade în prăpastie (și pe zi ce trece cade tot mai adânc), deputații, adică cei pe care poporul i-a ales pentru a-i scoate din acest hău, se joacă liniștit de-a negociatul… Despre ce fel de tratative poate fi vorba atunci când toate partidele care au accesat în parlament au declarat că scopul lor principal este dezvoltarea țării și îmbunătățirea vieții cetățenilor?!…
Eu înțeleg că fiecare partid vede binele în felul său și vrea să-i convingă și pe ceilalți să vadă la fel. Pentru un stat democratic și pluripartidic acest lucru este unul absolut logic și normal. Dar, într-un stat democratic și pluripartidic politicienii mai au și simțul responsabilității față de cetățeni, fapt pentru care sunt dispuși să meargă la anumite compromisuri în timpul negocierilor…
Din păcate, în politicul moldovenesc nu există compromisuri. Există doar condiții, încăpăținare prostească și meschina dorință de a o face pe „eroii națiunii” (chiar dacă națiunea nu are nevoie de eroi și nu cere altceva decât omenie și cumsecădenie)…
Singurul lucru pe care l-am înțeles din tratativele dintre partidele majoritare din actualul Parlament este că toate trei, mai mult sau mai puțin, se pregătesc de alegeri parlamentare anticipate (mai ales în contextul în care acestea ar putea avea loc odată cu cele locale) și toate trei sunt convinse de faptul că, de această dată, vor ieși învingătoare, ori vor obține majoritatea fotoliilor în legislativ…
Până la urmă, indiferent de ce se va produce mai departe în politicul nostru, cert este faptul, că asta va costa. Și încă foarte scump. Iar în Republica Moldova rezervele de bani și răbdare sunt epuizate aproape definitiv.
P.S. „Când trei se bat, nu câștigă nimeni”.
Andrei BULGARU
