„Pământul nu aparţine omului, ci omul aparţine Pământului. O altă variantă nu există!”
Duminica trecută Victor Zbancă, director, SRL „Dealul Ochiulbean”, a celebrat un jubileu: serios jubileu, cu greutate, la propriu şi la figurat. Mă gândesc, că dacă ar face o privire retrospectivă la anii ce i-a trăit, i-a muncit, ar trebui să fie fericit. Şi mândru. Şi împăcat. Cu conştiinţa împăcată, cu sufletul. Or, a înfăptuit multe lucruri frumoase.
Victor Zbancă a închegat o întreprindere agricolă de proporţii, pe care a dezvoltat-o an de an, aducând-o la parametrii contemporani: cu tehnică performantă, cu tehnologii agricole avansate, cu soiuri de culturi roditoare şi adaptate la situaţia meteorologică mereu în schimbare. Dar principalul, a investit în pregătirea specialiştilor, că, zice dumnealui: „Mult înseamnă şi o tehnică bună, un soi roditor şi rezistent, o tehnologie pe potriva timpului, dar toate acestea devin nimic dacă nu avem oameni pregătiţi, şcoliţi, trecuţi la greu prin cartea agrară. Cunoştinţele şi abilităţile omului, ale specialistului nu poate să le posede nici o maşină, nu poate să le înlocuiască nici un soi de cultură oricât de roditor ar fi, nici o tehnologie oricât de performantă. Omul a fost şi rămâne sufletul şi inima agriculturii. Atât că, pentru a „hăţui”, a-şi supune agricultura actuală, plugarul de azi trebuie să fie cărturar, să studieze, să poată compara şi deduce, să ştie a selecta priorităţile şi a alege ce-a mai sigură cale ce te poate duce spre succesul ce ţi-l doreşti.”
Modest din fire, pe alocuri chiar exagerat de simplu, Victor Zbancă nu iubeşte să se bage în discuţii inutile, goale, fără sens. Zice că îi pare rău de timpul pierdut pe ele, cu atât mai mult că la final, nu te alegi nici cu ceva experienţe, nici cu alte lucruri ce ţi-ar fi de folos.
Îi plac, stimează şi se trage către oamenii deştepţi de la care are ce învăţa, are ce pune în desaga cu cunoştinţe.
Detestă leneşii, înfumuraţii şi lăudăroşii, care, de obicei, sunt boşturi pe interior.
Respectă tinerii studioşi, care se trag la carte şi ştiu ce vor de la viaţă. Anume pe aceştea îi susţine şi vrea să-i vadă mereu în urcuş.
Iubeşte fără noimă pământul şi doreşte să-l ştie mereu roditor. Iar pentru asta munceşte ţărăneşte, adică cu toată inima şi cu întregul suflet.
Liuba BULGARU
Prima frază din titlu (Pământul nu aparţine omului, ci omul aparţine pământului) mi-a spus-o mulţi ani în urmă, încă pe când sectorul agrar forfotea de oameni şi maşini. Cea dea doua propoziţie (O altă variantă nu există!), mai şi însoţită de semnul exclamării, a adăugat-o deunăzi, întărind convingerea veche. Prin ea Victor Zbancă, căci dânsului îi aparţie afirmaţia din titlu, m-a convins că a rămas acelaşi, precum în toţi anii de când s-a înfrăţit cu ţarina: stabil în gând şi faptă, muncitor şi insistent în toate anotimpurile, fidel agriculturii precum poate fi doar un om dominat de pasiunea vieţii, unică şi irepetabilă.
