Paradoxuri moldovenești

Republica Moldova este singurul stat latino-european care, sub nicio formă, nu face parte din Uniunea Europeană.

Andorra și Monaco la fel sunt state latino-europene și la fel nu sunt membre ale Uniunii Europene. Doar că acestea sunt mai mult principate, decât state în sensul deplin al cuvântului. Plus, ele au euro drept monedă unică, iar Monaco mai și participă activ la anumite politici ale UE, inclusiv la controalele vamale și de frontieră.
Deși noi, moldovenii, suntem un popor extrem de harnic, totuși trăim în cea mai săracă țară din Europa. (Ceea ce înseamnă că nouă ni se plătește foarte puțin pentru munca depusă!). Totodată, numărul milionarilor (în lei) din Republica Moldova este în continuă creștere. Anul trecut, aceștia au fost în număr de 1792, or cu 243 de persoane mai mult decât în 2016. (De menționat că milionarii în cauză sunt exclusiv persoane fizice care nu desfășoară actvitate de antreprenoriat. Persoanele juridice, printre care și firme ce aduc venituri copioase „oligarhilor”, afaceriștilor și unor persoane cu funcții publice, nu fac parte din această listă).
În Moldova, de câte ori vine vorba despre majorarea salariilor, pensiilor, burselor studențești sau a alocațiilor sociale, guvernul veșnic nu are destui bani. Cică, bugetul de stat a fost deja aprobat și orice cheltuieli suplimentare (sau neprevăzute) ar putea primejdui economia țării. Dar a fost destul un simplu anunț al domnului Plahotniuc (persoană fără nicio funcție de stat), precum că în acest an (electoral), în țară vor fi reparate peste 1200 km de drumuri și Executivul, brusc, a găsit tocmai 1,6 miliarde lei, pentru implementarea acestuia!… (Despre cele 200 de milioane alocate proiectului „Chișinău Arena”, susținut de speakerul Candu, și despre 8 milioane „irosite” pentru Târgul de Crăciun, organizat de Guvernul Filip, nu zic nimic, pentru că aceste cheltuieli au fost prevăzute în bugetul de stat).
Noi, moldovenii, vrem să trăim „civilizat, ca-n Europa și America”, dar, în același timp, votăm pentru partidele pro-ruse și un președinte cu înclinații politice similare (dacă nu chiar identice). Deși, suntem conștienți de faptul că UE și SUA investesc sute de milioane de euro/dolari în economia și dezvoltarea țării, iar Rusia nu face decât să ne impună tot felul de embargouri și să-și mențină (ilegal) armata pe pământul nostru… (Vorba, nu țin minte a cui: „A adopta legi europene în Moldova este mai ușor decât a adapta mentalități europene”)…
Republica Moldova este una dintre puținele țări care sărbătorește oficial (și cu mare pompă) Ziua Limbii și, la sigur, unica, cetățenii căreia nu pot zice prompt (sau habar nu au) ce limbă vorbesc… Că e limba română, că e limba moldovenească, că e limba de stat ori limba maternă…
În schimb toți știu (mai ales după protestul socialiștilor de lunea trecută, din fața Curții Constituționale) că limba rusă este o limbă de comunicare interetnică și că unele forțe politice autohtone (care se declar drept patriotice) vor depune toate eforturile „чтобы так оно и было”…
P.S. „Moldova. Aici nici în biserică lumea nu se roagă atât, cât se roagă în microbuze.” (Igor Guzun, „Vinil”)
Andrei BULGARU