Patru decenii de teatru, o viață dedicată scenei

Lumina scenei are un fel tăcut de a spune povești. În clipa în care reflectorul se aprinde, în sală se lasă liniștea aceea adâncă, care nu cere explicații și nu așteaptă nimic altceva decât adevăr. Așa a început și seara jubiliară „40 de ani în lumina rampei” — cu o emoție pe care niciun cuvânt nu o poate imita cu adevărat.
Spectacolul a fost dedicat celor patru decenii de activitate ale Teatrului Muzical-Dramatic „Cupidon” și celor 70 de ani împliniți de omul care i-a stat la cârmă, Petru Ababei. Sala Centrului de Tineret Drochia s-a umplut de oameni veniți să-și arate recunoștința: colegi de scenă, foști și actuali discipoli, prieteni și oameni ai culturii, invitați de peste Prut, dar mai ales spectatori care poartă teatrul acestui oraș în suflet.
Pe scenă au prins viață fragmente din spectacole care au rămas în memoria publicului, scene din piese care au crescut odată cu oamenii acestui loc. Actorii au spus replici știute și iubite, iar în sală se citea bucuria reîntâlnirii cu anii trecuți. A fost o sărbătoare a emoțiilor curate, a aplauzelor care nu cereau nimic înapoi, a privirilor care spuneau mai mult decât orice discurs festiv.
Petru Ababei a fost și rămâne sufletul acestui teatru. A crescut generații de actori, a modelat caractere și a păstrat vie o scenă într-un oraș unde teatrul nu e un lux, ci o nevoie. De 40 de ani, nu a lăsat nici timpul, nici lipsurile să stingă lumina rampei. A transformat fiecare premieră într-un pas înainte, iar fiecare seară de spectacol într-o întâlnire cu viața însăși.
Felicitările s-au împletit firesc cu aplauzele. Nu a fost un eveniment solemn, ci unul cald, aproape de oameni, așa cum e și teatrul pe care l-a construit. La final, aplauzele lungi și privirile pline de respect au spus mai mult decât orice frază pregătită din timp.
Din partea redacției „Glia Drochiană”, transmitem recunoștință pentru anii de muncă, pentru perseverență și pentru dragostea cu care ați ținut vie scena acestui oraș. La 70 de ani, Petru Ababei nu primește doar flori, ci un întreg buchet de amintiri, de oameni și de povești. Iar teatrului „Cupidon” îi dorim ca lumina care l-a însoțit patru decenii să nu se stingă niciodată.
Cristina DONICI