Pe astfel de oameni se ţine credinţa

Parohul Bisericii „Sfânta Treime” din satul Sofia de mai mulţi ani este Valeriu Radu-Tataru. Dânsul îşi îndeplineşte această funcţie cu multă evlavie, cinstit şi ordonat în toate.

Numai câte lucruri frumoase şi utile au fost iniţiate şi duse la un final reuşit de preotul Valeriu! Are grijă să ne înveţe pe noi, enoriaşii, toate regulile bisericeşti, să respectăm canoanele şi, mai ales, sărbătorile religioase. De fiecare dată, când încheie serviciul divin, vorbeşte cu poporul din incinta lăcaşului, ne relatează despre zilele însemnate ale săptămânii ce urmează. Dacă are idei noi, neapărat le discută cu noi.

Aşa a fost făcută reparaţia în mai multe etape, a fost amenajată curtea bisericii, este un scrânciob frumos pentru copii şi pentru tinerii ce vin la cununie. Avem o raritate de criptă, adică un Cavou subteran, construit după ce au fost descoperite osemintele boierului Hasnaş, fondatorul satului, înmormântat pe acest loc în ograda bisericii.

Anul trecut a fost schimbat clopotul principal de pe Sf. Biserică, cel vechi, însoţit de o inscripţie respectivă, fiind instalat în ogradă ca o relicvă muzeistică.

Acum doi ani în Casa parohială a fost deschisă pentru enoriaşi o sală, unde, la dorinţă, se fac mese de pomenire. Deoarece doritori sunt mulţi, acum au loc lucrări de extindere.

Părintele Valeriu a mai “dat naştere” la o iniţiativă frumoasă, iar de existenţa şi dăinuirea ei tot el se îngrijeşte. În fiecare an, de ziua morţii fostului preot al parohiei din sat Chiril Blajinu, pe care l-a succedat, face acţiuni de pomenire: mai întâi ne organizează să mergem la cimitir și facem ordine la mormintele rămase fără stăpân, apoi oficiază un parastas, după care plecăm la mormântul fostului slujitor al parohiei noastre aflat în raionul Briceni. Astfel, prin aceste acţiuni generoase, comemorăm şi menţinem vie amintirea despre Chiril Blajinu, care a slujit sofienilor cu credinţă mai bine de trei decenii la rând.

Şi în Sfânta biserică este ordonat şi totul organizat spre binele oamenilor, ca orice manifestare religioasă să se desfăşoare după cum prevăd legile creştinismului, canoanele şi dogmele după care ne conducem. Bucură ochiul nu numai obiectele de cult din lăcaş, dar şi scaunele, măsuţa confecţionată din lemn, ornamentată şi foarte frumoasă, dar şi utilă pentru oricine are nevoie să scrie numele persoanelor pentru pomenire sau sănătate.

Pentru realizarea ideilor benefice şi a planurilor de dezvoltare a bisericii părintele Valeriu apelează la sofienii aflaţi peste hotare, mulţi din ei apleacă urechea şi vin cu donaţii esenţiale, dar şi la enoriaşi, care jertfesc cine şi cât poate. Dar bănuţ la bănuţ, leuţ la leuţ se adună sumele necesare pentru a face un lucru bun şi util atât bisericii, cât şi întregului sat. Că tot ce părintele zămisleşte şi realizează cu ajutorul oamenilor — pentru oameni face şi la biserică rămâne.

Deşi parohului Valeriu îi place să repete o glumă precum că „preotul e deprins să ia, dar nu să dea”, el, oricum, face viceversa: din puţinul său dă în stânga şi în dreapta, la săraci şi la corişti, la bătrâni şi la copii, pe toţi îi sfătuie, de nimeni nu se sfieşte.

În parohia noastră a mai prins rădăcini un element al slujbei pentru odihna sufletului: părintele Valeriu finisează parastasul cu cântecul mortului, o piesă dramatică culeasă de la Gheorghe Zaharia, ce zguduie sufletele celor prezenţi. Dăscăliţa Svetlana Ciobanu, deşi tinerică, îşi face lucrul perfect, este foarte de treabă şi omenoasă, organizează toate măsurile şi evenimentele creştineşti frumos şi bine. Le mai vine în ajutor şi fostul dascăl Grigore Ciobanu, iar toţi trei împreună fac o cântare minunată, să-i asculţi şi să-i tot asculţi de ţi se pare că s-a deschis raiul.

Le mulţumim pentru toate câte fac şi le dorim sănătate, deoarece pe astfel de oameni minunaţi se ţine credinţa noastră.

Cu stimă şi mult respect, Parascovia PETRUŞCA