Pentru agricultori dorințele rămân ferme

Pământul, țarina nu pot fi mințite. Ele nu iartă nici minciuna, nici trădarea, nici infidelitatea. Ele sunt creațiile lui Dumnezeu date spre folosință omului. Nu spre o folosire simplă, ci pentru una care să-i asigure și existența, și dăinuirea, și eternitatea.

Cam astfel de axiome, după mine, frumoase și temeinice, mi-a fost dat să aud deunăzi de la Mihail Mazurchevici, director, SRL „Dimazcom-Nord”, din satul Hăsnășenii Mari. Deși axiomele sunt un adevăr fundamental care se cere acceptat fără demonstrație, fiind evident prin el însuși, directorul a venit și cu alte dovezi vis-a-vis de importanța gliei, grija permanentă ce trebuie să i-o purtăm, sinceritatea ce trebuie să i-o demonstrăm și pericolul infidelității pe care trebuie să-l conștientizăm. Referitor la ultima, dânsul chiar a stăruit să fie mai explicit:
— Nimeni și nimic nu este mai indulgent decât Dumnezeu și Țarina. Nimeni și nimic nu iartă mai mult decât Țarina și Dumnezeu. Dar și aici există o limită, o margine. Și ea nu trebuie depășită. Sub nicio formă. Altfel vine pedeapsa: prin calamități naturale, prin lipsă de rod, prin secătuirea sevei. Țarina ne este mamă, dar și cea mai bună mamă se supără când este neglijată, pângărită, batjocorită. Însă, respectul și grija față de țarină sunt răsplătite nu doar prin recolte mănoase, ci și prin siguranță: în sine, în ziua de mâine, în însăși încrederea, certitudinea că ești corect. Eu chiar nu știu dacă este o categorie de oameni mai deschisă, mai receptivă și mai atașată de pământ decât țăranii, agricultorii. Nu zic, până la urmă, aceasta și le este menirea. Pentru ei dorințele legate de țarină și tot ce adăpostește ea, sunt ferme. Astfel, nestrămutată este dorința de a vedea pământul mănos, protejat, lucrat cu tâlc și gospodărește. Această atitudine vine de la strămoșii noștri, care s-au dezvoltat și au supraviețuit datorită țarinei și roadelor asigurate de ea.
Îl ascultam de Mihail Mazurchevici și mă gândeam, că nedepășită a fost și va rămâne filozofia țăranului, profunzimea, fixația și neclintirea ei. Această atitudine față de eternele valori persistă mereu în activitatea gospodăriei agricole „Dimazcom-Nord”, în felul de a dirija agricultura, de a selecta culturile…
Apropo, în această gospodărie sunt produse mai tot felul de culturi agricole. Pe cele 900 hectare crește grâu, orz, sfeclă de zanăr, porumb, soia, mazăre, lucernă, legume…
— Teren pentru muncă este destul, – ne-a mărturisit Mihail Mazurchevici, – lucrători nu prea sunt. Multă lume muncește la Bălți, partea mai tânără a sătenilor. Ceilalți, în vârstă și cu întregul spectru de afecțiuni acumulate cu anii și datorită muncii, sunt bucuroși să-și poarte zilele pe lângă casă. E complicat acum la sat. Și localitatea noastră nu este o excepție.
Dar, orice dificultate te impune să cauți căi de soluționare. De aceea, pentru a obține roade mai bune, noi am decis să insistăm pe irigare. Am procurat câteva sisteme și irigăm suprafețele de terenuri agricole. Toate. Asta ne și salvează. Ridicăm culturi bune. Câștigăm, cum s-ar spune, și la cântar și la calitate. Or, ziceam, pentru agricultori dorințele sunt ferme. Iar prima și permanenta noastră dorință este să creștem roade, să punem umărul la susținerea economiei și să asigurăm ziua de mâine a țării, a populației ei, între care sunt și urmașii noștri.

Un adevăr absolut, zic eu.
Liuba BULGARU