Persoanele cu dizabilități severe – ajutate să comunice, iar părinții lor să-şi ia „un respiro”

Timp de o lună, aceştia pot beneficia de servicii gratuite de cazare, alimentaţie, îngrijire, asistenţă medicală şi psiho-educativă, în cadrul unor centre comunitare din ţară. Deşi sunt îngrijoraţi şi reticenţi să-şi lase copiii pe mâini străine, părinţii sunt sfătuiţi de specialişti să fie calmi şi să aibă încredere că aceste servicii sunt necesare şi folositoare nu doar persoanelor cu dizabilităţi, dar şi celor care au grijă de ei.

L-am întâlnit pe Marin la Centrul pentru persoane fără adăpost din localitatea Sculeni, raionul Ungheni. Tânărul de 29 de ani, şedea la masă şi chibzuia ce să deseneze şi ce culori să aleagă. „Îmi place să desenez biserici, case. Le fac aşa frumoase!”, a explicat Marin, în timp ce căuta un creion potrivit. „Marin este beneficiarul serviciului social „Respiro”. Este un tânăr ascultător şi se implică în cadrul activităţilor artistice de aici”, a precizat psihopedagogul Cristina Potânga.

„Îmi era teamă să-l dau de acasă”

În familia Arcan a fost mare bucurie atunci când s-a născut Marin. În scurt timp, însă, a venit şi tristeţea, deoarece copilul plângea continuu. Claudia Arcan, mama băiatului, îşi amintește că mai mulţi ani a fost nevoită să meargă la medici, dar abia când Marin a împlinit 10 ani, a putut fi diagnosticat cu „retard mental sever”. Familia a înţeles că acest verdict este unul dat pe viaţă, dar a făcut tot posibilul ca băiatul să se integreze în societate, iar acest lucru le reuşeşte. Acum el îşi ajută familia în gospodărie, iar în timpul liber îi place să deseneze şi să cânte. Până nu demult, Marin aproape că nu interacţiona cu persoane necunoscute, de accea mama lui a fost foarte sceptică când asistenta socială din sat i-a propus să-l trimită pe fiul ei la Centrul de la Sculeni. „Îmi era teamă să-l dau de acasă. El era obişnuit cu noi şi nu ştiam cum va reacţiona printre străini. După o lună de zile, cât s-a aflat la Centru, băiatul a venit acasă mulţumit. Acum aşteaptă, cu nerăbdare, să vină vara, ca să poată pleca din nou. La primărie mi-au spus că este posibil să stea la Centru doar o singură lună pe an”, a menţionat doamna Claudia.

Persoanele cu dizabilităţi au nevoie de comunicare permanentă

Parascovia Munteanu, manageră în cadrul Organizației  Keystone – Moldova, confirmă temerile multor familii în privinţa acestui tip de activitate: „Familiile nu prea au încredere și acesta este un lucru firesc, însă e bine să înțeleagă că la „Respiro” se pune accent pe activităţile psiho-pedagogice şi pe socializare, şi nu pe tratament medical sau de reabilitare, ca în cazul sanatoriilor”. P. Munteanu a mai spus că persoanele cu dizabilităţi au mare nevoie de comunicare, ca să nu se simtă izolate şi să aibă posibilitatea să-şi dezvolte unele aptitudini, inclusiv artistice.

Un „respiro” şi pentru familii

Serviciul social “Respiro” a fost creat în anul 2012 şi este disponibil, deocamdată, doar în cinci raioane din ţară: Teleneşti, Ungheni, Orhei, Făleşti şi Cimişlia. „De aici vine şi numele “Respiro”, ca părinţii sau rudele să se poată odihni timp de o lună de zile, cât beneficiarul este în plasament”, a explicat Tudor Rădeanu, şeful Direcţiei Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei din raionul Ungheni.

Anul trecut, autorităţile raionale din Ungheni au cheltuit peste 7000 de lei pentru întreţinerea unui beneficiar al Serviciului „Respiro”.

Lilia Zaharia

Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Eforturi consolidate ale mass-media în promovarea drepturilor omului şi diversităţii”, implementat de Asociaţia Presei Independente, cu suportul proiectului ”Susținerea Instituțiilor Naționale pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Omului (INPPDO), conform recomandărilor Comitetelor Convențiilor ONU și Revizuirii Periodice Universale (UPR)”, finanțat de Ministerul Afacerilor Externe al Norvegiei și implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova (PNUD) și Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului.