Cu un an în urmă eram marii favoriţi la capitolul Integrare Europeană. Astăzi suntem exact la polul invers. Guvernanţii au depus toate eforturile pentru a ne dovedi încă o dată că nu dau o para chioară nici pe promisiunile proprii, nici pe aşteptările cetăţenilor. Odată ce s-au (re)văzut în fotoliile de deputaţi, ăştia şi-au căutat în continuare de treburile lor. Faptul că pe lângă ei în această ţară mai trăiesc 3 milioane de oameni, cu griji şi nevoi hăt mai mari ca ale lor, se pare că nu-i prea deranjează pe aleşii poporului…
Nu ştiu, poate în Moldova există o cutumă, o lege nescrisă, despre care ştiu doar acei cu funcţii mari în stat şi care le permite acestora şă-şi bată joc de cetăţenii de rând?! Sau poate ei primesc plăcere de la suferinţele şi oftările noastre?!.. Cum o fi, dar cert rămâne faptul, că politicienii noştri nu au intreprins absolut nimic pentru a îndrepta ţara „pe drumul european”.
Mă rog, fiecare face ceea la ce se pricepe mai bine… Iar dacă reieşim din conceptul că prostituţia şi politica sunt cam de-o seamă, atunci demnitarii noştri şi-au îndeplinit perfect obligaţiunile. Au mimat extazul reformelor, au primit bani pentru actul de integrare şi goodbye!
Logic, nu ar trebui să avem careva pretenţii faţă de guvernanţi. Până la urmă, europenii le-au analizat pe toate… partidele politice, le-au ales pe cele mai promiţătoare şi au început a interacţiona în sensul semnării Acordului de Asociere. Însă, UE nu a luat în calcul faptul că ele (n.r. partidele politice) au în frunte un preşedinte sau un vicepreşedinte care le controlează activitatea. Astfel, guvernanţii îşi fac treaba pe bani şi în termeni limitaţi de timp: câteva sute de milioane de euro pentru 4 ani de promisiuni orale. Dacă europenii îşi doresc o prelungire a conlucrării – fie buni să plătească. Dacă nu, ai noştri îl citează pe Lenin şi spun că „мы пойдем другим путём”! (În Moldova, politica fără şantaj e ca şi scrobul fără ouă: cine nu le are – manâncă fie mămăliga goală, fie tocăniţă de porc)
Din ăştia de altă orientare politică avem destui. Ei stau în (o)poziţie şi aşteaptă. Aşteaptă ca guvernanţii „să ne întoarcă cu spatele spre Europa” în aşa fel, încât ei să-şi poată promova aderarea la Uniunea Vamală intens şi fără jalbe.
Ne place ori ba, dar anume ei sunt cei care au de câştigat din toată această bacanală. Spre deosebire de partidele de la guvernare, cele din opoziţie pledează pentru o politică vasală, dacă nu chiar masohistă. Şi, evident, absolut neprotejată… atât din punct de vedere economic, cât şi la capitolul suveranitate. În sensul că, în orice moment, putem fi sau „infectaţi” de „virusul embargoului”, sau, pur şi simplu, abuziv, deposedaţi de o parte din teritoriul ţării… Totul depinde de dispoziţia Perversului care sponsorizează şi dirijează anti-europenizarea Republicii Moldova prin intermediul politicienilor gonflabili (umflaţi în pene, plini de sine, odioşi, dar cu финансирование).
Cu un an în urmă eram marii favoriţi la capitolul Integrare Europeană…. Of!
P.S. „Prosperitatea a fost făcută pentru crimă şi ghinionul pentru virtute” (Marquis de Sade).
Andrei BULGARU
