Ploiţa ne-a dat un strop de speranţă
Vladimir GUȚU a însușit cu drag tehnica nouă și performantă
Nu doar COVID-19 anul acesta ne macină, dar şi seceta usucă glia şi compromite roada, reducând-o la minimum.
Gospodria Ţărănească „Cebotari Eugenia” îşi are câmpurile agricole în Miciurin, unde locuiesc oameni harnici şi experimentaţi în a lucra pământul şi a creşte pâinea „cea de toate zilele”. Însă seceta din anul acesta a pus la încercare nu doar abilităţile agricultorilor, dar şi răbdarea lor, lungindu-le speranţa că poate-poate se va schimba ceva. Dar timp pentru aceste schimbări rămânea tot mai puţin.
În această arşiţă de vară am reuşit să strângem roada culturilor din prima grupă. De pe 340 de hectare de grâu, orz şi secară am reuşit să adunăm ceva peste 2 tone de boabe la hectar. Am avut de recoltat şi 42 hectare de mazăre. Pentru prima dată am semănat rapiţă în gospodărie, însă am fost nevoiţi ca 40 de hectare să le reînsămânţâm cu floarea soarelui. Cele rămase, peste 60 de hectare de rapiţă, ne-au oferit în medie câte 1,8 tone la hectar, faţă de 2,5 tone, cât planificasem.
Desigur, e foarte puţină roadă anul acesta, este sub medie, suntem în mari pierderi faţă de cheltuielile suportate. Însă, cu toate aceste dificultăţi, cei peste 660 de cotași îşi primesc câte 500 kg de grâu la cotă, conform contractului.
Şi iată, când pierdusem orice nădejde, când eram şi dimineaţa şi seara cu privirile umilitoare la cer, la norii ce veneau şi plecau fără să stropească pământul însetat, o ploiţă multaşteptată, caldă, liniştită, bunişoară chiar, s-a oprit, totuşi, şi de asupra câmpurilor noastre. Ne-a răcorit împrejurimile, a adăpat lanurile şi imaşurile, a înviorat orice vietate şi orice plantă de pe acest teritoriu. Doamne, mulţumim, că te-ai îndurat. A plouat repede, dar mult şi fără vânt sau grindină. Norocul nostru a fost, că următoarele zile temperaturile s-au menţinut mai joase, nu a fost arşiţă şi nu s-a produs evaporarea imensă a umezelii, solul a fost „alintat” şi lăsat în voie să savureze şi căldură, dar şi umezeală. Deşi nu este chiar suficientă, nu a fost chiar la timpul potrivit, dar mulţumim şi de atâta ploaie. Unele culturi se îndreaptă câte puţin, porumbul mai leagă, floarea soarelui încă îşi revine. Avem un câmp de 36 de hectare, pe care eram gata să-l arăm, dar, după această ploaie îşi revine, înfloreşte şi sperăm să-l salvăm. Pentru recoltarea culturilor târzii avem 80 de hectare de porumb, 90 de sfeclă de zahăr, 47 de soia şi 250 de hectare de floarea soarelui. Nădăjduim să recoltăm ceva roadă de pe ele.
Acum discuim şi pregătim solul pentru grâul de toamnă, la fel pregătim 70 de hectare să le semănăm cu rapiţă, după o viitoare ploiţă bună, şi arăm cele 300 de hectare pentru semănatul grâului de toamnă.
Mecanizatorii şi combainerii noştri muncesc mult, cu tragere de inimă, îndeplinesc toate lucrările agrotehnice la timp şi calitativ. Însă ei nu poartă nicio vină dacă nu ne plouă la timp. S-au manifestat la recoltarea grăunţoaselor, iar acum – la pregătirea solului combainerii şi tractoriştii Vladimir Guţu şi Denis Clipco, Valentin Sarăbună şi Stepan Malâi, la transportarea boabelor – tractoriştii Boris Zelinschi şi Arcadie Iepure, şoferii Victor Pânzaru şi Oleg Ursache.
Echipajele de mecanizatori au muncit ritmic şi operativ la seceriş, adunând roada crescută cu multe probleme şi depozitând-o deja pentru păstrare. La fel de organizat şi eficient trudesc oamenii gliei de la Miciurin şi acum, la pregătirea solului, lucrare agricolă, devenită simbolul roadei anului viitor sau baza ei. Ei conștientizează, că de munca lor depunde calitatea şi eficienţa altor lucrări agrotehnice, care, în final, asigură gospodăria şi oamenii cu pâine.
Pavel CEBOTARI,
administrator,
GŢ „Cebotari Eugenia”
