Fără glume, în ţara asta în afară de politică nu se face nimic! De la mic la mare, toţi vorbesc numai despre politică. Până şi lucrurile care nu au „nici în clin, nici în mânecă” cu factorul politic, oricum sunt luate drept ceva legat de politică. Politica, ca concept, a intrat atât de adânc în viaţa noastră, încât, chiar cacofoniile şi-au pierdut din valoare. Atât timp, cât cineva vorbeşte aiurea, dar despre politică, înseamnă că e bine, înseamnă că omul se pricepe la ce spune…
În Moldova mor mai mulţi oameni decât se nasc. Potrivit datelor statistice, în 2014, numărul celor care şi-au pierdut viaţa în ţara noastră a fost cu aproximativ 900 mai mare decât cel al celor care au venit pe lume. Statisticile arată, că o situație gravă este în raioanele din nordul țării. Cele mai multe decese au fost în Briceni, Donduşeni, Drochia, Edineţ, Ocniţa şi Soroca. Dar asta se pare că nu interesează pe nimeni. De ce? Pentru că morţii au fost „excluşi” din politică, iar nou-născuţii încă nu au fost incluşi.
Şi acest „malpraxis” continuă deja mai bine de două decenii. Or, nicio guvernare, inclusiv actuala, nu şi-a bătut capul de problemele copilaşilor care abia au venit pe lume. Ba, acestea nu au depus mare efort nici în creşterea sau educarea micuţilor. Politicienii sunt cointeresaţi în aceşti copii numai atunci, când ei ating ori sunt aproape de a atinge majoratul, adică vârsta la care pot vota. Atât. De aici încolo ei intră în politică şi cercul vicios se închide.
În cazul morţilor, lucrurile stau mult mai simplu. Statul „îi radiază din politică”, le vinde „un lot de pământ” pentru înmormântare şi uită de ei. Deşi, au fost cazuri când anumite partide politice, atât de mult au făcut pentru cei decedaţi, încât aceştia le-au şi votat la alegeri…
Moldoveneşte spus: „cum n-ai kruti”, suntem un stat politizat. Şi dacă în anii precedenţi politizarea nu era chiar atât de evidentă, astăzi nu avem nici un minister, departament sau vreo instituţie de stat, care să nu fi fost partajată politic. Astăzi nu avem dreptul să respirăm altfel, decât politic. Astăzi, tot ce se petrece în jur este o chestiune exclusiv politică.
Chiar şi protestele din centrul Chişinăului sunt mai mult o acţiune politico-socială, decât una social-politică. În sensul că, pretenţiile pe care organizatorii acestor manifestaţii le înaintează guvernanţilor sunt exclusiv de ordin politic: demisia şi alegeri anticipate! Atât. Niciunul dintre ei nu vorbeşte despre burse pentru studenţi, salarii, pensii şi restul alocaţiilor. Toţi pun accent pe furtul miliardelor, rambursarea cărora este pe cât utopică, pe atât iluzorie… Sau invers…
P.S. „Politica are nevoie de oameni care nu au nevoie de politică” (Paul Carvel).
Andrei BULGARU
