Bancuri politice

Umorul moldovenesc trebuie introdus în patrimoniul UNESCO, iar moldovenii – în Cartea Roşie…

Pe bune. Cred că suntem singurul popor din lume, care, după atâtea suferinţe şi trădări din partea guvernanţilor, să-şi mai fi păstrat simţul umorului. Chiar şi în situaţia în care oscilările de pe piaţa valutară şi incertitudinea politicienilor au dat peste cap procesul de dezvoltare al Republicii Moldova, oamenilor, încă, le mai arde de glume.

Recent am auzit două anecdote care, după mine, întruchipează atât spiritul ghiduş al cetăţeanului de rând, cât şi indiferenţa autorităţilor faţă de nevoile acestuia…

Cică se întâlnesc doi primari din tabere diferite şi unul întreabă pe celălalt:

– Cumătre, ai tăi pentru cine au votat?

– Pentru partid. Dar ai tăi?!

– Ai mei tot pentru dânsul!

* * *

– Cine este scriitorul preferat al preşedintelui Timofti?

– Turghenev!

– De ce?

– Pentru că acesta a scris „Му-Му”!

Probabil celor de la guvernare astfel de glume nu prea le sunt pe plac, dar… Vina este numai a lor. Dacă ei ar fi creat pentru moldoveni locuri de muncă şi venituri pe măsură, acestora nu le-ar fi rămas timp pentru zeflemele!

Pe de altă parte, însă, poate că anume noi, cetăţenii, ar trebui să devenim un pic mai serioşi. Poate guvernanţii înţeleg distorsionat umorul alegătorilor. Noi facem „haz de necaz” pe seama parcursului european al ţării şi ridicarea embargourilor, iar ei înţeleg că nouă ne place să râdem pe stomacul gol. Noi spunem bancuri, iar ei fură bănci. Chiar dacă noi am zice bănci, ei ar înţelege borcane!

P.S. „Simţul umorului constă în capacitatea de a râde de propriile insuccese”. (Alfredo Landa)

Andrei BULGARU

Lasă un răspuns