Postul – o cale spre împărăția cerurilor

Pentru mulți oameni, mai ales pentru tineri, ideea de a posti pare depășită sau dificilă de urmat. Ce le-am putea spune celor care ezită să postească?
Postul nu este nici depășit, nici învechit, deoarece însuși Dumnezeu „a fost, este și va fi același în veci.” Omul nu este „vechi” – omul este ființa care tinde spre Împărăția Cerurilor, adică spre mântuire. Postul are rostul de a-l face pe om un „atlet al lui Hristos”, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel. Desigur, este greu să postești dacă ai o credință slabă sau dacă doar vorbești despre credință, fără a o trăi prin fapte.
Nu doar pentru tineri este greu să postească, ci și pentru cei mai în vârstă. Postul este o formă de educație: dacă nu am fost învățați din copilărie să postim, să ne rugăm, să facem metanii, să frecventăm biserica – atunci, firește, toate aceste lucruri ni se par imposibile. Postul îl ajută pe om să nu se închine idolului său propriu – mâncarea, plăcerile, poftele – ci îl învață să spună „nu” faptelor și obiceiurilor pătimașe.
Ce le-aș spune? Doar atât: dacă nu facem voia lui Dumnezeu de bunăvoie, atunci o vom face de nevoie, când diavolul ne ispitește prin greutățile vieții noastre.
Spovedania – eliberarea sufletului în vreme de post
Mărturisirea păcatelor se face frecvent – de două, trei sau chiar patru ori în Postul Mare – deoarece spovedania îl eliberează pe om de păcate, atunci când este sinceră și însoțită de căință. Penitentul își curăță sufletul, îl transformă într-un vas ales, vrednic să-L primească pe Hristos prin Taina Euharistiei. Astfel, ca o încununare a ostenelii și rodului postului, ajunge să trăiască Lumina Învierii, cântând și rostind cu adevărat: „Hristos a înviat!”
Rugăciunea Postului Mare
Există o rugăciune specială care însoțește această perioadă – „Doamne și Stăpânul vieții mele”, a Sfântului Efrem Sirul. În ea este descrisă viața pătimașă a omului și lupta lui cu poftele și patimile trupești și sufletești. Totodată, această rugăciune oferă și soluții – sfaturi prin care putem birui aceste ispite, pentru a deveni ostași ai lui Hristos care înving păcatul.
Bucuria Învierii
Învierea Domnului este începutul bucuriei veșnice în Împărăția lui Dumnezeu. Să ne bucurăm și să-I mulțumim lui Dumnezeu, mai ales pentru Învierea pe care o vedem, în fiecare zi, în oamenii din jurul nostru – buni și sinceri, harnici și milostivi, curați și smeriți, copii ascultători, tineri evlavioși și bătrâni înțelepți.
Postul – alinare în suferință
Pentru cei ce trec prin momente grele – pierderi, boli, lipsuri – postul devine o cruce ce ne ajută să ne recunoaștem neputințele și să ne asumăm suferințele. Atunci înțelegem, cu smerenie, că avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Mântuitorul ne spune: „Fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15,5). Crucea este voința puternică de a respinge ispita, de a lupta cu păcatul, de a rămâne statornici în credință și în lupta cea bună. Suferința ne ajută să creștem în iubirea lui Dumnezeu.
Un mesaj pentru suflet
Nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu dacă nu caută sfințenia. Iar primul pas spre sfințenie este mărturisirea dreptei credințe și lepădarea de păcate, prin spovedanie și apoi prin Sfintele Taine. Astfel, ne sfințim viața și primim harul de a săvârși fapte bune. Căutând sfințenia, așa cum au făcut-o sfinții, ne bucurăm de mântuire și de comuniunea cu ei, în împărăția Sfintei Treimi.

Ioan Novac, Parohul Bisericii „Acoperământul Maicii Domnului”, Țarigrad