Povestea a două refugiate din Ucraina: Am plecat fără să știm unde mergem

Evghenia Ogurțova a părăsit Odesa împreună cu mama și fiica ei. Decizia de a pleca a fost luată în grabă, sub presiunea fricii și a nesiguranței. Din viața de dinainte de război, i-a rămas doar meseria de suflet – este profesoară de clase primare. A început ca voluntară la Centrul de Intervenție Timpurie „Licurici” din Capitală în iulie 2022, iar mai târziu a fost angajată pe contract. Acum este administratoare și metodistă la centrul „Диво світ” din Chișinău, unde 30 de copii ucraineni participă zilnic la activități de pregătire preșcolară, transmite Știri.md, cu referire la moldova1.md.

„Am plecat, fără să știm unde mergem. Nu știam nici adresa, nici unde urma să ajungem. Pentru că în jumătate de oră am luat decizia de a pleca cu familia noastră: eu, mama, fiica mea. Pentru că ne era frică. Am mers două zile. Am condus singură, șoferul, ca să spun așa. Mama și fiica în spate. Două zile, două nopți în mașină. Neștiind ce se va întâmpla mai departe și cum vom ajunge în Moldova. A fost prima mea călătorie în Moldova. Nu am fost niciodată aici. Ne-am confruntat cu dificultăți. Am fost obosită. Practic dormeam la volan. Când am ajuns, oamenii ne-au întâmpinat, ne-au cazat, ne-au primit. A fost un miracol pentru noi, pentru că într-o oră totul a fost rezolvat. Am stat la niște oameni timp de două zile în timp ce ne căutam un apartament. Am găsit cazare pentru câteva luni în avans. A fost foarte scump. A fost o confuzie. Toți plecam pentru două săptămâni. Sunt aici de trei ani deja”, a spus ea.

Războiul a lăsat o amprentă și în viața Marinei Diskalenko, originară din orașul Odesa. Femeia și-a găsit liniștea la Chișinău, unde predă limba engleza la centrul „Диво світ”. Primele zile ale invaziei ruse au fost un coșmar pentru ea și familia sa. Decizia de a pleca din Ucraina a fost în momentul în care a văzut un videoclip cutremurător din Mariupol, unde o fetiță a murit.

„Când au început să bombardeze Mariupol, la sfârșitul lunii februarie, am văzut o imagine îngrozitoare pe o înregistrare video, în care o fată, care semăna cu fiica mea, era ucisă. Mi-am dat seama atunci că nu mai puteam rămâne, pentru că nu se știa ce se va întâmpla mai departe. Așa că am decis să mergem în cea mai apropiată țară de noi. A fost cea mai apropiată – am ales Moldova. Am avut o călătorie lungă, desigur. 24 de ore stăteam la graniță. A fost nespus de greu. O mulțime de oameni mergeau pe jos. Eu eram într-o mașină cu copiii mei. A fost, desigur, o salvare pentru mine că conduceam eu. Dar prin ce au trecut oamenii, mergând pe jos – a fost groaznic”, spune Marina.

Pe 3 martie 2022, Marina și familia ei au ajuns în Republica Moldova, unde au fost întâmpinați de voluntari cu ceai cald și plăcinte. A fost surprinsă de generozitatea oamenilor.

În Republica Moldova, ambele refugiate au beneficiat de ajutor financiar și de protecție temporară acordată de stat. La moment, copiii lor merg la școală, au acces la servicii medicale și nu se confruntă cu bariere lingvistice.

Pentru o integrare și mai eficientă a ucrainenilor în țara noastră, Marina consideră că ar fi bine dacă ar fi create mai multe locuri de muncă.

Deși situația politică din Ucraina rămâne incertă, Evghenia speră că va veni ziua în care va putea reveni acasă.

„Bineînțeles, planurile sunt să mă întorc. Nu am alte dorințe. De la început nu a existat nicio dorință de a pleca în altă parte. Știam că plecăm în Moldova și rămânem aici. Indiferent cum se va întâmpla ceva, noi suntem aproape de casă. Eu merg periodic la Odesa, există o legătură, rudele au rămas: bunica, mătușa, toți sunt acolo. Doar eu, mama și fiica mea am plecat pentru că este greu și moral. Nu vreau ca fiica mea să fie stresată și să crească în acest mediu groaznic. Desigur, intenționez să mă întorc. Acolo este casa noastră”, spune femeia.

Centrul „Диво Світ” a fost deschis pe 25 martie anul trecut cu sprijinul mai multor organizații internaționale și Congresului Național al Ucrainenilor din Moldova.