Ne place ori ba, dar avem cel mai bun preşedinte din istoria ţării…
În mai puţin de cinci luni de la învestire domnul Dodon a reuşit să facă pentru Moldova mai mult, decât predecesorii săi în 25 de ani de independenţă. Pentru a descrie mai detaliat şi pe înţelesul fiecăruia tot binele (şi efectele acestuia) făcut de şeful statului, nu-ţi ajunge nici un caiet de 24 de copeici sovietice.
Omul acesta sfânt (datorită faptului că prieteneşte cu mitropolitul) se culcă cu gândul la popor şi se trezeşte cu gândul la popor. Pentru el nu există nimic mai important decât ţara, tradiţiile şi nevoile oamenilor acesteia…
Anume din acest motiv, dânsul nici nu se grăbeşte să-şi îndeplinească promisiunile electorale. Or, un vechi proverb spune, că „graba, strică treaba”. Şi dacă, în cele 5 luni de preşedinţie, el ar fi avut măcar intenţia de a începe lupta cu oligarhia, asta ar fi însemnat laşitate şi trădare nu doar a electoratului, ci a întregii ţări. Pentru că oamenii nu i-ar fi înţeles graba şi i-ar fi întors spatele…
Aşa că, Igor Nicolaevici, la fel ca şi idolul său din perioada-i comunistă, „пошел другим путем”. A intrat în cârdăşie cu „inamicul” şi, pentru început, a „negustorit” câteva funcţii importante în stat. Apoi, prin intermediul partidului pe care, aparent, nu a încetat să-l conducă, a votat comasarea proiectelor de lege cu privire la votul uninominal şi cel mixt… Mai pe scurt, a făcut tot posibilul pentru a se infiltra în „tabăra duşmanului”, pentru a-i afla slăbiciunile şi pentru a lupta cu el şi în cadrul viitoarelor campanii electorale.
O altă dovadă a faptului că preşedintele ne iubeşte şi ne doreşte binele este atitudinea sa faţă de ţările vecine. Deşi, în cinci luni de zile, domnul Dodon nu a avut nicio întrevedere cu Petro Poroşenko sau Klaus Iohannis — nu este vina lui. Este vina lor. Probabil, cel român şi cu cel ucrainean (pe l-apus de soare) s-au înţeles să-l ignore pe cel moldovean… Probabil, cei doi s-au supărat pe „al nostru, al tuturor” pentru că a afirmat, că peninsula Crimeea aparţine, de facto, Federaţiei Ruse, iar România subminează statalitatea Moldovei…
În schimb, Igor Nicolaevici s-a întâlnit cu „omologul” său transnistrean şi chiar l-a felicitat pe acesta cu „victoria obţinută în alegeri”. Ceea ce demonstrează încă o dată dragostea şi respectul şefului statului faţă de statalitate, suveranitate şi restul cuvintelor frumoase din Constituţie…
Niciun preşedinte de până acum, nu ne-a iubit într-atât de mult, încât să califice staţionarea militarilor ruşi în Transnistria drept forţe pacificatoare, care mai şi păzesc armamentul pe care Rusia era obligată să-l evacueze încă în 1999!… Domnul Dodon, însă, şi-a luat inima-n dinţi şi a spus-o! Pentru că ţine la popor, la neam, la ţară!…
Până şi prezenţa sa în Piaţa Roşie, în ziua de 9 mai a fost una calculată şi exclusiv de dragul poporului moldav. Cei, care susţin că preşedintele şi-a băgat piciorul în propriii veterani, doar pentru a strânge mâinile celor ruşi, alături de Putin, nu au pic de conştiinţă naţională. (Aceştia sunt ori pro-europeni, din afara coaliţiei de guvernare, ori simpli unionişti)…
În realitate, Igor Nicolaevici şi-a băgat ambele picioare în veteranii moldoveni… Dar, numai pentru că-i iubeşte… Pentru că l-au votat… Pentru că le-a promis… Pentru că an de an, rămân din ce în ce mai puţini…
P.S.
„Avem un preşedinte enigmatic…
Una spune şi-alta face…
Poporul îl ascultă sistematic
Şi ţara este într-o carapace”.
(Nicu Petria)
Andrei BULGARU
