În sfârșit a venit apa la moară și cugetul la cap, ne-am zis noi. În sfârșit vom avea un președinte al nostru, al popopului, ci nu unul al lor, al guvernanților.
Cuprinși de euforie, am început a face fel de fel de presupuneri, bazate pe concepții proprii și cifre din sondaje, despre cine, când și cum va fi următorul președinte… Însetați de de-mocrație și cu speranțe într-o viața mai bună, ne-am bucurat într-atât de mult de această hotărâre a Curții Constituționale, încât am uitat că trăim în Republica Moldova. Iar în Republica Moldova, scara pe care se urcă în podul casei, deseori este folosită și pentru a coborî în beci…
Decizia Înaltei Curți, indiscutabil, este una benefică, salutabilă, mult aștep-tată și chiar istorică. Toți o susținem, o respectăm și etc. Totuși, modul în care aceasta a fost adoptată (cu interpretări cu tot) este, cel puțin, halucinant și de-a dreptul dubios…
Mai bine de jumătate de an, protestatarii din Piața Marii Adunări Naționale, și nu numai, solicită guver-nanților organizarea unui referendum pentru modi-ficarea legii supreme, în partea ce ține de alegerea directă a șefului statului de către popor. Au fost create până și grupuri de inițiativă care merg prin localitățile din țară întru a colecta semnături pentru un ulterior plebiscit. Și după atâtea luni de ignoranță din partea autorităților statului, peste noapte, apare această hotărâre a Curții Constituționale. O hotărâre care trezește mai multe semne de întrebare și nu întotdeauna în sens pozitiv. Chiar și analiștii politici ori specialiștii în materie de drept constituțional așa și nu au înțeles până la capăt ce-i cu această decizie a Curții și de ce a fost luată abia (sau tocmai) acum?!
La cinci septembrie 2010, pentru prima dată în Republica Moldova, a avut loc Referendumul constitu-țional, în cadrul căruia alegătorii s-au expus în problema alegerii directe a președintelui țării. Atunci, cetățenii au fost rugați să voteze pentru sau contra modificării legii supreme. Peste 87% din alegători au votat „pentru”, însă referendumul nu a fost validat din cauza ratei joase a celor care au participat la eveniment (30,29%). Apoi, în ia-nuarie 2012, președintele PAD, Mihai Godea, a propus organizarea unui referendum similar, în toamna aceluiași an. De data aceasta, la fel, nu s-a făcut niciun pas în direcția schimbării Constituției în partea ce ține de alegerea șefului statului. Cu toate acestea, politicienii noștri de câte ori erau întrebați ce păreri au despre revenirea la prevederile constituționale din 2000, ne tot promiteau că vor discuta între ei și vor soluționa problema și etc., etc.
Ce o fi discutat ei și cum, rămâne a fi încă un mister politic moldovenesc. Cert este faptul, că decizia privind modificarea Constituției a fost luată nu de către Parlament, prin votul deputaților și nici de către cetățeni, prin referendum, ci de către Curtea Constituțională. Or, instituția care a declarat neconstituționale modifi-cările din 2000 la Legea Supremă, este tot aceiași (ba chiar în frunte cu același președinte), care a validat mandatul actualului șef al statului…
P.S.: „Nimeni nu-și mai aduce aminte de moralitate într-un bordel.”
Andrei BULGARU
