Moldova s-a clasat pe ultimul loc (144) în clasamentul global cu privire la corupția în sistemul judecătoresc și pe locul 141 la capitolul lipsei totale de independență a instanțelor judecătorești.
În iunie 2013, Uniunea Europeană s-a angajat să sprijine financiar reforma justiției din Republica Moldova cu 60 milioane de euro – un gest fără precedent pentru o țară non-membră UE. Însă, deja în septembrie 2014, din cauza nereformării procuraturii și a unor restanțe în reformarea justiției, UE a tăiat cu circa 2 milioane de euro ultima tranșă virată țării noastre.
Două luni mai târziu, deranjat, probabil, de observațiile europenilor, Guvernul a aprobat un proiect de lege prin care judecătorii urmau a fi obligați să înregistreze audio și/sau video ședințele de judecată și să informeze părțile în proces despre dreptul de a primi copiile acestora. Astfel, în viziunea ministrului de atunci al justiției, Oleg Efrim, se dorea edificarea „unui sector al justiției accesibil, eficient, independent, transparent, profesionist și responsabil față de societate”. Dar, pesemne, din cauza alegerilor parlamentare din acel an proiectul așa și nu a fost discutat în legislativ…
Curios, însă, este faptul că încă din 2009, cu suportul financiar al Programului pentru Buna Guvernare, finanțat de Fondul „Provocările Mileniului” și administrat de USAID, toate sălile de judecată din Moldova au fost dotate cu seturi de înregistrare audio digitală: microfon, computer, program special. Iar din 2011, odată cu modificarea legislației, înregistrarea audio a ședințelor de judecată a devenit obligatorie.
În septembrie 2015, al doilea Guvern al AIE-3, a adoptat (și a prezentat spre examinare Parlamentului) un proiect de modificare a Codului de procedură penală și a celui de procedură civilă, care prevedea… obligarea instanțelor de judecată de a înregistra audio și/sau video ședințele de judecată și înștiințarea în scris a participanților la proces despre faptul că pot primi copiile acestora! Deci, acest proiect a fost vânzolit prin Executiv mai bine de un an de zile…
La 5 noiembrie 2015, Parlamentul a adoptat un set de modificări la bugetul de stat pentru acel an, potrivit cărora au fost reduse (aproape la jumătate) mijloacele financiare pentru reformarea sectorului justiției, cât și cele pentru instituțiile ce activează în domeniul drepturilor omului. Aleșii poporului și-au motivat decizia prin situația precară a economiei. Acest lucru, însă, nu i-a împiedicat pe deputați să majoreze fondurile pentru achiziționarea sistemelor de ventilare și climatizare destinate clădirii Parlamentului. Posibil, se cam dogorăsc, sărmanii, de la atâtea reforme…
Uniunea Europeană a trântit 60 milioane de euro pentru reforma justiției din Republica Moldova. În acest sens, demnitarii noștri au dispus, mai întâi, majorarea salariilor judecătorilor, apoi procurarea a 14 automobile noi pentru Procuratura Generală și echivalarea salariilor procurorilor cu cel al judecătorilor și… cam atât! Înregistrarea video a ședințelor de judecată s-a rătăcit undeva pe coridoarele legislativului, iar cea audio (obligatorie!) continuă a fi ignorată de majoritatea instanțelor judecătorești din țară…
Între timp, un procuror a achiziționat aproape 10 hectare de pământ cu doar 1100 de lei, iar o judecătoare de la Curtea Supremă de Justiție s-a încumetat să procure un Porsche Cayenne cu doar 11 mii de lei – echivalentul unei pensii medii anuale…
În Moldova, reforma justiției nu este mimată. În Moldova reforma justiției este o piesă de teatru cu actori muți și spectatori chiori….
P.S.: „Viața nu trebuie arătată așa cum este și nici cum ar trebui să fie…, ci așa cum o vedem în vise” (Anton Cehov, „Чайка”).
Andrei BULGARU