„Renaşterea” vine către Moldova de la Parma, Italia

În imaginea alăturată o aveţi pe Ludmila Furtună, originară din satul Chetrosu, raionul Drochia. Este fiica Luciei şi a lui Ion Laptedulce. Nepoata vestitului agricultor-brigadier de la Chetrosu, Filip Ananievici Furtună.

A absolvit Gimnaziul nr. 2 din localitatea de baştină, după care a făcut studii la Colegiul de Medicină din Bălţi. Apoi a mers la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Chişinău, pe care a absolvit-o în 2005.

În acelaşi an se înscrie la Universitatea de Medicină din Parma, Italia, unde studiază doi ani.

În continuare, în cadrul aceleaşi instituţii italiene, se specializează în anestezie, reanimare şi tratamentul durerii.

În prezent activează în calitate de anestezist şi reanimator la Hospital Piccole Figlie din Parma, dar mai munceşte şi reanimator teritorial în acelaşi oraş italian, unde, împreună cu familia, soțul și cele două fiice, s-a stabilit şi cu traiul.

O tragedie din familie a motivat-o să înființeze Asociația „Renașterea”, gândindu-se astfel să dea o mână de ajutor sistemului medical din R. Moldova. La activul acestei asociaţii, cu un stagiu deja de patru ani, se înscriu multe proiecte utile pentru concetăţenii din Moldova.

— Ludmila, ce ai reuşit să întreprindeţi până în prezent pentru susţinerea şi ajutorarea atât a concetăţenilor, cât şi a sistemului medical din Republica Moldova?

— Explic din capul locului: ceea ce facem împreună cu colegii de asociaţie (de la creare încoace, numărul lor s-a triplat), este dedicat în exclusivitate oamenilor, pacienţilor din Republica Moldova, despre care ştim, nu din auzite, că se confruntă cu probleme serioase la capitolul medicină. Când durerea te vizează pe tine însuţi, conştientizezi mai profund problema în sine. Vorba e că, împreună cu familia şi rudele, am trăit decesul naşului de cununie, cauza principală fiind lipsa de acces la serviciul de urgență. La scurt timp după asta, vorbind cu unii dintre colegi, am decis crearea Asociaţiei de voluntariat „Renaşterea”, ce are drept scop susţinerea în plan medicinal, şi nu doar, a concetăţenilor din Republica Moldova. Întru a nu se mai repeta astfel de tragedii, cum a fost cu naşul, am decis să trimitem către satul lui Varniţa, Anenii Noi, prima, din cele opt ambulanţe expediate până în prezent în Moldova. Una din ele am direcţionat-o şi către satul meu de baştină, Chetrosu.

Vreau să menţionez, că în Italia, conform legii, termenul de exploatare al ambulanţelor este de 7 ani. Va daţi seama, că la drumurile italiene, dar şi la atenţia cu care sunt utilizate, aceste maşini mai pot fi folosite încă mulţi ani. De aceea, ne-am zic, dacă în Italia ele sunt scoase din uz fiind încă într-o stare perfectă, apoi în Republica Moldova aceste echipaje pot servi încă „bine-merci”. Acest adevăr este şi demonstrat prin funcţionarea impecabilă a ambulanţelor trimise.

— Eu îţi cunosc bine părinţii, i-am ştiut pe bunei, toţi având o calitate comună: compasiunea şi respectul pentru aproapele. Activităţile tale demonstrează, că tu eşti „hrincă din pâinea neamului”.

— Înţelegeţi, fiind departe de casă, de ţară, de neamuri şi mai ştiind că cei rămaşi la baştină se confruntă cu anumite probleme, este natural să-ţi doreşti să le vii într-ajutor. Astfel, cauţi variante, modalităţi, implici persoane şi, într-un sfârşit, reuşeşti. Norocul meu a fost să găsesc oameni care mi-au susţinut pornirile. Împreună am decis crearea Asociaţiei cu sugestivul nume „Renaşterea”, prin intermediul căreia acordăm ajutoare celor de acasă, dar şi organizăm cursuri de acordare a primului ajutor medical pentru cetăţenii moldoveni aflaţi în Italia.

— Să înţeleg că „Renaşterea” este constituită atât din moldoveni, cât şi din italieni?

— Da. Vreau să ştiţi că italienii, în majoritatea lor, sunt foarte receptivi la durerile şi nevoile oamenilor. Iar când le mai şi explici, le detalizezi lucrurile, apoi, fiți sigură, că te faci cu nişte aliaţi fideli.

În cazul nostru un rol aparte i-a revenit Biroului pentru Relații cu Diaspora, care ne-a oferit asistență în perfectarea actelor pentru transportarea ambulanțelor. Graţie acestui fapt, expedierea lor în Republica Moldova s-a reuşit într-un timp relativ scurt.

— Intuiesc, că sistemele de asistență publică din Moldova şi Italia diferă?

— Sistemul de asistenţă publică în Italia este unul care în mare parte se bazează pe voluntariat. Există o centrală operativă, care distribuie urgenţele și asociații de voluntari care le preiau. Pentru cazurile mai simple vin doar voluntari care trec un set de cursuri. În cazuri mai grave, vine şi medicul. Sistemul lor de urgenţă, bazat pe voluntariat, activează în aşa mod încă din 1902. Asociațiile se finanțează din donaţii de la bănci și întreprinderi. Totodată, statul achită pentru fiecare serviciu acordat. Adică, e ceva diferit, chiar total diferit de Moldova.

— Ce alte activităţi mai organizează „Renaşterea”?

— Pe lângă donații, asociația noastră mai organizează și sărbători multiculturale. De altfel, ele sunt desfăşurate tot în scop caritabil, deoarece banii colectați merg fie către familiile nevoiașe, fie ca ajutoare financiare. Vreau să menţionez, că Asociaţia „Renaşterea” are 10 medici. Împreună organizăm, subliniez, gratis, diverse cursuri utile pentru cetăţenii noştri aflaţi la muncă în Italia, întru ca dânşii să cunoască cele mai elementare manevre de acordare a primului ajutor. Trebuie să spun, că doritori de a participa la aceste lecţii sunt mulţi, fapt ce ne bucură.

— De la Marin Grigoraş, managerul Centrului de consiliere pentru copii şi familii în situaţii de risc „Căldura casei” din oraşul Drochia, am aflat că şi discipolii acestei instituţii au beneficiat de ajutoare.

— În lumea virtuală „Renaşterea” se bucură de popularitate, de aceea, zilnic, ne contactează multă lume, atât persoane fizice, cât şi juridice. Încercăm să ajutăm la cât mai mulţi. Către „Căldura casei” am direcţionat deja ajutoare în trei reprize. Totodată, prin intermediul asociaţiei unele persoane din Moldova au beneficiat de investigaţii la clinicile din Italia, altele chiar şi de tratament. Căutăm să ajutăm în special copiii care acuză diferite malformaţii cardiace, maladii complicate. Vreau să menţionez că reuşita este mai mare atunci când avem şi implicare din partea moldavă, care, bunăoară, ia asupra sa cheltuielile de drum. Astfel, tratamentul sau investigaţiile pot fi înfăptuite în termeni mai rapizi, noi ocupându-ne doar de această parte a problemei.

Până în prezent „Renaşterea” a ajutat multă lume, dar numărul celor care ne solicită implicare este enorm. Încercăm să facem faţă.

— Succese vă doresc.

A intervievat Liuba BULGARU