Cu această propoziție încep mai toate dezbaterile politice în țara noastră. Și nu contează dacă acestea au loc la TV, în Parlament, în transportul public, la nunți, cumetrii și înmormântări sau, într-o zi de duminică, lângă butoiul cu vin și borcanele cu murături din fundul beciului… (Din păcate, trăim vremuri în care politicul ne stăpânește viața… De la social, până la spiritual).
Totuși, Republica Moldova nu este o țară săracă. Republica Moldova este o țară guvernată prost… Da, nu avem zăcăminte de petrol, minereuri de fier, pietre prețioase și etc. Da, nu avem munți și ieșire la mare… În schimb avem cernoziom! Avem, poate, cel mai fertil pământ și, la sigur, suntem cel mai muncitor popor din lume. Cum poate fi săracă o țară cu atare calități?! Dacă guvernanții noștri ar urmări valorificarea bogățiilor acestor meleaguri, ci nu închiaburirea, atunci am trăi cu totul un alt prezent și categoric am avea un viitor. Dar…
Ne considerăm săraci pentru că suntem conduși de bogătași. La cârma statului nostru „s-a înglodat” o grupare de boieri hapsâni, care vor să doboare câțiva iepuri cu o singură săgeată. Or, după ce ni s-au „reformat” în suflet și au dat cu piciorul în Integrarea Europeană, aceștia o fac pe niznaiul și încearcă a convinge omenirea de faptul că anume ei sunt cei, care pot scoate țara din impas. Iar pentru că implementarea planului lor necesită nu doar „buldozeriști” europeni, ci și „edecari de pe Nistru”, „înnămoliții puterii” au hotărât să o facă pe șmecherii și să profite atât de forța de împingere a primilor, cât și de forța de tragere a ultimilor…
Uneori, se crează impresia că politicienii noștri suferă de „efectul Dunning-Kruger” – o denaturare metacognitivă, o eroare de apreciere în care persoanele incompetente își apreciază capacitățile la un nivel mult mai înalt, decât cel real. Altfel, cum poate fi explicat faptul, că proiectul bugetului de stat pentru 2016 a fost adoptat de Parlament cu o întârziere de peste jumătate de an și încă fără a avea semnat vreun acord cu Fondul Monetar Internațional?!
Dezamăgiți și disperați, investitorii străini și cetățenii moldoveni continuă să plece din țară. Și nu pentru că în alte părți ar fi mai bine, ci pentru că ei nu văd nici o perspectivă de dezvoltare în acest stat. Iar politicienii noștri, în loc să (re)acționeze cumva la situația creată, se dau drept cei mai deștepți și caută să prostească pe toată lumea cu „povești cu zmei” și un viitor ca-n paradis… (De mirare cum de încă nu au vopsit toată țara în albastru, ca să ne convingă că suntem în „Avatar”?!)
Până la urmă, Republica Moldova nici nu are nevoie de guvernanți deștepți. Republica Moldova are nevoie de guvernanți inteligenți! Or, nouă nu ne trebuie politicieni care se gândesc cum să spargă un geam, fără ca din acesta să sară cioburi. Nouă ne trebuie politicieni care știu să arunce o piatră în acel geam în așa fel, încât să fie justificat fiecare hârb. Ne trebuie demnitari-luptători, ci nu strategi și stegari de partid. Dar…
P.S. „Cine cerne toată ziua nu manâncă mămăligă ”. (proverb românesc)
Andrei BULGARU
