În toate localităţile din ţară vor răsuna piesele lui Ion Aldea-Teodorovici, se vor ţine discursuri pline de patriotism, dar cu tentă electorală, vor fi organizate concerte. Iar în Chişinău se va desfăşura chiar şi o paradă cu tehnică militară donată şi soldaţi moldoveni în uniforme „a la NATO”…
Sărbătorirea celor 25 de ani de la proclamarea Independenţei, practic, nu se va deosebi cu nimic de evenimentele similare din anii precedenţi. Singurul lucru ce poate fi „altfel” este spectacolul focurilor de artificii… (Încă nu se ştie care va fi mai dihai: cel din capitală, cel de la Bălţi sau cel de la Orhei) În rest… veşnica stabilitate.
Oricât de mult nu ne-am dori noi, cetăţenii Republicii Moldova, ca măcar la această dată marcantă să vedem, să auzim şi să ne bucurăm de ceva nou – nu avem cum, nu avem de unde şi nici de ce. Pentru că în a-ceşti 25 de ani, statul nostru mai mult a stat pe loc, decât a încercat să facă un pas înainte. În tot acest răstimp s-a reuşit doar înlocuirea rublei cu leul, adoptarea unei Constituţii şubrede şi semnarea Acordului de Asociere cu UE, prin care moldovenii au liber de vize la plecatul din ţară. Atât… Deşi, politicienii noştri îşi mai atribuie şi alte valori…
Bine, suntem membri ai multor organizaţii internaţionale, suntem semnatari ai declaraţiilor şi acordurilor internaţionale… Dar acest fapt nicidecum nu este meritul guvernanţilor. Or, aderarea ţării noastre la diferite comunităţi şi convenţii internaţionale este un lucru firesc pentru toate statele „nou formate”… Mai ales pentru cele membre ale fostei URSS… Iar demnitarii moldoveni (din toate timpurile şi din toate partidele) nu au făcut decât să se conformeze acestei norme general acceptabile…
Dacă politicienii noştri într-adevăr ar fi luptat şi acţionat pentru independenţa şi prosperarea ţării, atunci, la serbarea a 25 de ani de independenţă nu am fi avut costisitoarele, ineficientele şi zadarnicile discuţii în formatul 5+2, iar Federaţia Rusă demult şi-ar fi evacuat „sâmbrele” de pe teritoriul nostru. Unde mai pui că ne-am fi putut număra printre statele cu cele mai mari exporturi de vinuri şi fructe în (şi din) Europa…
Din păcate, noi, cetăţenii Republicii Moldova, timp de un sfert de secol, încercăm să evoluăm în umbra unor guvernări proaste (dar care o fac pe deşteptele) şi instabile (dar care promit stabilitate). Până acum, cu tot cu interimate, am „beneficiat” de 7 preşedinţi de stat, 11 speakeri, 16 prim-miniştri şi aproximativ 170 de miniştri!… Media demnitarilor din perioada independenţei este de-a dreptul infricoşătoare, iar rezultatul muncii acestora – mai mult decât dezastruos…
Totuşi, la evenimentul de mâine se va vorbi numai despre lucruri pozitive. Or, despre acele lucruri de care politicienii vor să ne convingă că sunt pozitive. Iar după cum (cel puţin neoficial) campania electorală este în toi, acestor lucruri le vor fi atribuite calificative de genul „realizări, progrese şi reforme”. Ba, ni se va promite şi „depunerea tuturor eforturilor întru asigurarea şi consolidarea independenţei Republicii Moldova”… (Aşa şi-mi vin în minte vorbele lui Horaţiu Mălăele: „trecut de „cacao” am avut, prezent de „cacao” avem, bine măcar că nu avem nici un fel de viitor…”).
P.S. „Să fii sărac şi independent este imposibil”. (William Cobbett)
Andrei BULGARU
