Rugă pentru bunelul represat

Ori de câte ori în casa noastră se aducea vorba despre bunelul Simion, pe moment se isca un cor de plânsete și multă jale. Asta pentru că în 1941, bunelul Simion, fost primar în satul Chetrosu, membru al Partidului Liberal, împreună cu soția Maria și cei patru copii: Nadejda (12 ani), Elizaveta (11 ani), Grigore (9 ani), Varvara (2 ani), au fost deportați în Suberia. Ba și mai grav, având la bază un denunț fabricat, bunelul a fost declarat dușman al poporului și condamnat la moarte prin împușcare.Astfel, prin decizia NKVD-ului luată la 4 martie 1942, sentința a fost pusă pe rol de executare. Bunelul Simion Darii, un  țăran harnic și muncitor, a fost împușcat la 18 aprilie 1942.

Neamul nostru, al Dăreș-tilor, cum se obișnuiește a spune în satul nostru Chetrosu, este mare, dar între noi nu a fost să existe oameni răi sau care să nu iubească munca, să nu-și respecte și să nu-și ajute aproapele. De aceea, și până astăzi, cel puțin pentru mine, rămâne neînțeles faptul discreditării bunelului meu.
De mulți ani tot vroiam să dețin acele acte prin care bunelul Simion Darii a fost declarat culac, a fost expropriat, deportat în Siberia cu întreaga familie, judecat și, într-un final, executat, împușcat. Mă întrebam: Pentru care greșeli, pentru ce vină, pentru care fapte?
Abia când, după nenumărate solicitări adresate Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, am obținut copiile dosarului deschis pe numele bunelului, acel dosar fabricat precum multe altele în acele timpuri, am aflat adevărul despre chinurile bunelului și ale familiei lui.
De nenumărate ori am citit și recitit acele file de istorie tristă. Citeam, plângeam și o luam de la capăt. Cuvintele bunelului, prin care el nega toate învinuirile, îmi provocau nu doar durere, dar și înverșunare, indignare. Cum se putea acuza o persoană de toate relele, când o localitate întreagă îl vorbea doar de bine? Cum poți să-l învinuiești pe om că este bogat, odată ce trudește la pământ de rând cu întreaga familie? Cum poți să-l declari dușman al poporului pe primarul care mereu avea grijă de consăteni, de cei mai necăjiți, de localitate?
Sunt întrebări care, la sigur, vor rămâne retorice și pentru răstrănepoții mei, deoarece inexplicabile din punct de vedere al rațiunii, rămân a fi grozăviile ce s-au produs în acei ani de răstriște.
Acum, ca să fiu înțeleasă, vreau să spun  că bunelul Simion Darii a fost unul dintre sutele de chetroșeni, trăitori în acele timpuri, care au știut rostul muncii, care conștientizau că doar truda poate să le aducă continuitatea vieții, creșterea copiilor și ridicarea nepoților. Ca și mulți alți chetroșeni, bunelul a avut ceva hectare de pământ, niște animale, păsări. Împreună cu bunica munceau din zori și până în noapte, doar să-și rostuiască copiii, să le facă zestre fetelor, să-l învețe pe fecior a fi bun gospodar și cap de casă.
Pentru că avea ceva mai multă carte decât semenii lui, l-au făcut primar. În anii fragedei mele copilării am auzit de pe la bătrânii de atunci, care l-au cunoscut pe bunelul Simion, că ar fi fost un om cu dreptate, cu înțelegere și inimă bună, că a fost un primar cu simțul omeniei și mereu căuta să-și ajute, să-și susțină consătenii.
Dar, cum era pe atunci, ba chiar se mai întâmplă și azi, s-au găsit persoane care fie la cerința cuiva, fie din reavoință l-au ponegrit pe bunelul și, astfel, el a nimerit pe mâna NKVD-ului. Iar odată ajuns în mrejele acelui organ de pedepsire, el nu a avut nici o scăpare. Pentru că sub nicio formă nu s-a dorit eliberarea lui, pentru că pedeapsa ce i s-a aplicat trebuia să fie de învățătură și altora.
După executarea bunelului Simion Darii, familia lui încă mult timp s-a zbătut să poată reveni acasă, în Moldova, la Chetrosu. Zeci de scrisori au fost trimise în toate instanțele abilitate cu astfel de putere, dar mereu le venea refuz. Abia peste 17 ani de insistențe tuturor celor din familia lui Simion Darii li s-a permis revenirea la baștină.
Desigur, că anii trăiți în Siberia, și anume în sătucul Elizarovo, regiunea Tiumeni, vor rămâne pentru totdeauna un greu enorm purtat în inimă și transmis mai apoi nepoților, strănepoților…
Destinul bunelului meu nu este unul separat, unic. Am auzit încă multe astfel de istorii cătrănite, când regimul de atunci a distrus vieți, a spulberat prin lume familii, a luat viitorul copiilor, le-a smuls din suflet vatra, le-a năruit neamul, le-a furat, la propriu și la figurat, existența.
Noi, Dăreștii, suntem un neam pașnic, nu ne este cunoscută dușmănia, nici invidia, nici ura, nici blestemul. De aceea nu îi osândim nici pe acei care l-au dus la pierzanie pe bunelul, nici, cu atât mai mult, pe urmașii lor, care nu poartă nicio vină pentru faptele părinților și buneilor lor.
Atât că noi, întregul neam al Dăreștilor de ieri, de azi și de mâine, urmează să purtăm în inimă marea durere cauzată de luarea pe nedrept a vieții unui om absolut nevinovat, care a fost și va rămâne a fi pentru totdeauna bunelul nostru, Simion Darii, mucenicul familiei Darii, martirul Dăreștilor, unul dintre mulții moldoveni reabilitați hăt după ani și ani.
În numele tuturor Dăreștilor,

Zina DARII, nepoata lui Simion Darii