Să fim siguri în triumful binelui

Of-of-of! țară a Moldovei! – se căina cronicarul Miron Costin. Când s-o întemeiat Principatul Moldovei – jumătate din care azi e Republica Moldova – țările din împrejurimi erau mai mult sau mai puțin dezvoltate din punct de vedere economic, cultural, militar etc. Moldova era ținta jafurilor și războaielor necontenite din partea tatarilor, turcilor, ungurilor, leșilor, încât, se tânguia Grigore Ureche: „nu stăm de scris”.

În asemenea condiții puțini copii căpătau educație în familie sau la dascăli particulari. Cei mai înstăriți boieri și boierași își dădeau copiii la școlile „din afară”. Așa Petru Movilă (Moghilă), viitorul Mitropolit al Kievului, Gheorghe Asachi, scriitor, sufletul mișcării culturale din Moldova, și-au făcut studiile în Țara Leșască, la Lvov, scriitorul Alexandru Hâjdău – la Harkov, Alexandru Donici – la Petersburg. Chiar și în prima jumătate a sec. XIX, până a le deschide și la Iași școli înalte: Academia Mihaileană în 1835 și a primei universități în 1860, boierii își trimiteau copiii la învățătură peste hotare, „în afară”. Așa, cele mai remarcabile personalități, cei mai valoroși bărbați ai neamului de mai apoi au mers la studii în străinătate: Alecu Russo în Elveția, Vasile Alecsandri, Ion Ghică, Nicolae Bălcescu – în Franța, Mihai Eminescu – în Austria și Germania, Mihail Kogălniceanu – în Germania etc. Plecarea lor în țările dezvoltate ale Europei n-a fost o modă, ci o necesitate. Ea a fost în beneficiul lor și al țării noastre de atunci. De aceea a și devenit o tradiție pentru generațiile posterioare.
În perioada sovietică am fost izolați complet de lumea civilizată. Este adevărat că și la noi, în Moldova, au fost deschise instituții de învățământ superior, una dintre primele a fost Universitatea de Stat, cea mai prestigioasă dintre toate. Dar la facultățile, la catedrele lor mai că nu erau doctori și profesori (azi doctori habilitați și profesori universitari), puțini candidați în științe (azi doctori). Studenții nu aveau manuale. Lectorii pierdeau timp prețios, dictându-le conspecte, care la examene arătau nivelul cunoștințelor lor.
Fiind situația clară și fără alternativă, profesorul de limbă și literatură rusă Nicolae Alexandrovici Paukov ne sugera să urmăm ingeniozitatea lui Belinski (sau Cernâșevski), care spuneau: „ Я окончил университет, а теперь пойду учиться” (am absolvit universitatea, acum plec să învăț).
În aceeași vreme activau în mod normal, fără perturbații, acumulând experiență și bun nume universitatea din orașul Oxford al Marii Britanii, fondată în sec. XII; universitatea Harvard din orașul Cambridge (SUA), înființată la începutul sec. XIX din Colegiul lui George Harvard (sec. 17) vestita universitate din Paris, care în 1805 a înglobat în componența sa școala Robert Sorbon (1253), preluându-i numele și renumele etc.
După declararea de Indepen-dență a Republicii Moldova și la noi s-au deschis o puzderie de universități – 24 – neexplicabil de multe la o populație de 2-3 mln. de oameni. Câți studenți absolvesc anume, de exemplu, facultățile de filologie ale Universității de Stat din Moldova, Universității de Stat „Ion Creangă” din Chișinău, Universității de Stat din Tiraspol cu sediul la Chișinău, Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, Universității Real-Umaniste din Cahul și altele? Ce șanse au ei să se angajeze după profesie?
Este firesc, la interviul de încadrare în câmpul muncii angajatorul, parcă are de unde alege, și, totuși, întreabă: aveți studii de peste hotare? De acord, și ai noștri nu-s cu mult mai inferiori, că-s ai noștri. Dar, să recunoaștem, în în țările Europei învățământul e mult mai avansat. Aceasta explică interesul de a-și da copiii la studii peste hotare, „în afară”. De aici interesul angajatorilor de a lua specialiști cu studii europene.
Dar mai există o tradiție populară, cunoscută din antichitate, de diferențiere între ai noștri și ceilalți: ce e al altuia, străin, e mai bun, mai frumos, mai temeinic. Iată dictonul: „Nimeni nu-i profet (proroc) în țara lui!”. Dacă ai intrat sub incidentul acestui dicton, nu-ți ajută nici pregătirea, nici munca, nici cunoștințele.
O ieșire din starea de incredibilitate în calitatea pregătirii profesionale a absolvenților noștri ar fi angajarea lor peste hotare. Dar pentru aceasta ar trebui ca diplomele eliberate de universitățile noastre să fie recunoscute ca fiind identice cu cele ale universităților Oxford, Harvard, Sorbona, care au în agenda lor această chestiune.
Guvernul Republicii Moldova cu siguranță va investi în învățământ, universitățile noastre își vor face nume în lume, diplomele noastre vor fi recunoscute, părinții vor putea da copiii lor la studii europene. Dar, vedem cu toții, acum toate grijile, toate preocupările, toate eforturile sunt cauzate de pandemie, criza energetică, scumpirile carburanților și a altor produse, Sabia lui Damocles dinspre Ucraina etc.
Nici Roma nu s-a construit într-o zi.
Sănătate, pace, solidaritate! Vitalie ZAGAIEVSCHI