Să ne exprimăm corect

Ceea ce vreau să vă comunic, îmi cere o întoarcere în evul mediu (mai cu seamă) când baza societăţii, talpa ţării o constituiau ţăranii, iar de asupra lor, în vârful piramidei, stăteau suveranii: împăraţi, regi, crai, ţari, sultani (diferiţi în diferite ţări).

În Principatele Moldovei şi Ţării Româneşti ei se numeau domni. Ţăranii – săraci, necăjiţi, chinuiţi, oropsiţi, umiliţi, schinjiuiţi, supuşi, dar răbdători, simpli, cu credinţa şi frica lui Dumnezeu, visau, tindeau la o vreme când se vor ridica de asupra nevoilor, vor fi şi ei domni. Bineînţeles, domn nu chiar în sensul titlului purtat de suverani, ci în sensul termenului de politeţe. Şi această vreme a venit şi la noi, odata cu independenţa, cu democraţia. Încet, încet am învins stinghereala, sfiala şi acum în loc de moş, gheaghe, tovarăş, etc, ne adresăm cu un singur termen de politeţe – domn – şi pentru împărat şi pentru plebeu. Şi pentru femei – doamnă.
Acest termen de politeţe se întrebuinţează izolat, aparte – domnule, doamnă, – sau înaintea numelui – domnule Corbu, doamnă Ciobanu, sau înaintea unei demnităţi, funcţii, profesii – domnule academician, doamnă profesoară.
Atenţie: lăsăm ca lumea să ne onoreze, să ne numească domni, noi ne vom prezenta modest: eu sunt Gavril Ursu. Nu eu sunt domnul Gavril Ursu.
Dar…
Dacă un om a decedat, a răposat (nu spun a murit, că acesta e cuvânt tabu), el nu mai este domn! Nu vom spune domnul Cutare a fost… Dormi în pace, domnule Cutare. Vom spune: Ion Rusu a fost… Răposatul (defunctul, regretatul) Ion Rusu… Odihneşte în pace, dragă Ion Rusu, prietene, drag coleg…
Cu grijă, cu respect profund să ne adresăm către slujitorii cultelor religioase, către slujitorii bisericii lui Hristos: preoţi, călugări, arhimandriţi, ierarhi, care deţin grade înalte în administraţia bisericească.
Aceste categorii de pământeni, fiind slujitori credincioşi şi smeriţi ai Domnului Dumnezeu, Împăratul Cerului şi al Pământului, ei înşişi nu sunt domni. Nu vom spune domnul preot, domnul mitropolit etc.
Către un preot ne vom adresa: sfinte ori luminate părinte, cucernice sau preacucernice părinte, smerite părinte, sfinţia ta (voastră). Cu titlul de părinte sunt nu doar preoţii, ci şi episcopii, şi mitropoliţii, şi patriarhii. Dar ne vom adresa: episcopului – Prea Sfinte Marchel (de exemplu), Înalt Prea Sfinţite Vladimir – mitropolitului, şi Prea Fericite patriarh Daniel.
Feţelor monahale:
Cuviosul călugăr (cuvioase Ferapont), evlaviosul călugăr, smeritul călugăr, preacuviosul (preacuvioase) arhimandrit Rafaiel.

Vitalie ZAGAIEVSCHI

P.S. Cine n-a ştiut, cine a ştiut, dar a uitat, cu gânduri bune am scris aceste îndreptare pentru a ne exprima corect.
V.Z.