Satul cu fântâni- istorie și tradiție
Astăzi mergem să vizităm un sat parcă rupt din poveste, ce ascunde o mulțime de mistere și legende „Satul plin de fântâni”, frumosul sat din raionul Drochia -Fîntînița.
Satul Fîntînița a fost atestat documentar ca așezare umană în anul 1523 și avea o denumire ciudată și inexplicabilă – Hnilovoda ( ar fi: apă stătută). În anul 1599 marele vornic Grigorcea dăruiește moșia sa cu satele Frasin,Tîrnova și Ghizdita( Hnilovoda) Mănăstirii Voroneț, iar domnitorul Ieremia Movilă confirmă această danie. De la 1781 satul se găsește cu o altă denumire, nu mai puțin stranie – Ghizdita. Acest nume îl va lua și halta, de pe calea ferată pe la sf. sec. XIX- lea, halta ce se află la 3 km de sat. În anul 1965 a fost schimbată denumirea satului în Fîntînița.
O alta versiune explică că satul Fîntînița a fost menționat documentar în anul 1585. Legenda spune că pe aici trecea un vechi drum. Văzând oamenii locul acesta umbros, dar fără nici o fântână prin apropiere au săpat 3 fântâni pe care le-au căptuşit cu bârne de stejar iar la suprafaţă aveau nişte ghizdele. Locul era prielnic pentru viaţă. Treptat aici s-au aşezat câteva familii de ţărani pribegi. La ele s-au mai alăturat şi altele. Astfel s-a format o mică aşezare numită „La ghizdele”. Dar cum oamenilor le plac legendele, o legenda a satului e și mai interesantă. Se spune ca pe timpul când Ștefan cel Mare ducea războaie, o oaste a turcilor s-a refugiat pe aceste locuri. Pe atunci acest sat purta denumirea de “Hnilovoda”. Turcii au săpat pe o vale trei ghioluri (fântâni) mari, care se compuneau din 12 uși de stejar, iar la fundul acestor fântâni ei au ascuns aur… Arheologii au încercat să deschidă ușile acestor ghioluri, însă izvorul fiind foarte puternic îneca întreaga vale, iar pompele nu reușeau sa absoarbă în cantități necesare apa izvorâtă. Astăzi una din aceste fântâni a devenit simbolul satului Fîntînița. De aici cu siguranță provine și numele de ,,Ghiolul turcesc” monument înregistrat în Registrul de stat, ca fiind de importanță națională.
Prima biserică construită din lemn și paie datează din anul 1784, și exact peste 100 ani se înființează și prima școală parohială. Actuala biserica a fost înălțată de locuitorii satului, din lemn, în anul 1896. Primul paroh a fost preotul Gheorghe Sumnevici, alt preot care a slujit la Fîntînița a fost Gheorghe Ilaș, pe parcursul anilor au slujit mai mulți preoți,dar părintele Ilie Berghie a ținut flacăra spiritualității în cei mai grei ani ai ravagiilor ateismului militant. Locuitorii satului sunt mândri de localitatea lor, aici se mai păstrează vii obiceiurile și tradițiile datorită familiei Babuci Veaceslav și Valentina, ei fiind și inițiatorii Festivalului raional „Satul meu plin de fântâni”, dar și ai unui eveniment sportiv care prinde rădăcini la Fîntînița – „Cursele de cai”, un moment deosebit ce adună crescători de cai din întreaga țară. Cu profund respect și recunoștință, comunitatea păstrează vie amintirea lui Babuci Veaceslav, un om dedicat satului și valorilor sale, al cărui nume va rămâne mereu legat de renașterea și promovarea tradițiilor locale.
La Fîntînița mai poți vedea fântâni cu cumpănă, îngrijite de gospodinele din sat, date cu var alb, ce stau mândre, iar scârțâitul cumpenelor parcă ar povesti istoria acestei palme de pământ.
Fîntînița a dat țării și oameni cu litera mare:
– Elena Branișteru, cântăreață de opera;
– Eugenia Ostapciuc- președinte al Parlamentului Republicii Moldova( prima femeie care a deținut această funcție);
– Valeriu Chițan- ex-ministru al Finanțelor al Republicii Moldova;
– Eugenia David, scriitoare .
Satul Fîntînița se laudă cu mai multe locuri pitorești, însă frumusețea lor nu o poți descrie… trebuie doar sa mergi sa vizitezi acest sat frumos, poate descoperi mai multe povești misterioase decât am scris eu aici.
Cristina Țurcanu
