„Satul meu, plin de fântâni” de la Fântâniţa mea

Satul Fântâniţa a fost menţionat documentar în anul 1585. Legenda spune, că prin partea locului trecea un vechi drum, ce era un traseu cunoscut pentru călătorii din acele vremuri. Deoarece era un loc împădurit, cu umbră deasă şi răcoritoare, care, în zilele de vară, făcea bine drumeţilor, putnicii se opreau mereu pentru odihnă. Din păcate, însă, acel loc nu avea prin apropiere niciun izvor, apa căruia ar fi completat răcoarea copacilor. Văzând acest lucru, oamenii au săpat trei fântâni, pe care le-au căptuşit cu bărne din stejar, iar la suprafaţă le-au ajustat cu nişte ghizdele. Şi pe dată locul s-a făcut prielnic pentru viaţă: apă, pământ roditor, pădure, loc bun pentru adăpost, dar şi pentru vieţuire.
La scurt timp aici s-au aşezat câteva familii de ţărani pribegi. Mai apoi lor li s-au alăturat şi altele. Astfel, că nu a durat mult şi în acel loc s-a format o mică aşezare numită „La ghizdele”.
Aşa s-a făcut, că localitatea despre care vorbim a purtat numele Ghizdita până în anul 1965, când a fost schimbat în Fântâniţa. Iar tradiţia de a săpa şi griji izvoare şi fântâni a rămas una comună pentru toţi localnicii.

Fântâniţa este sat şi comună. Localitatea are o suprafaţă modestă, circa 3.47 kilometri pătraţi, cu un perimetru de 11.49 km. Din componenţa comunei fac parte însăşi satul Fântâniţa și stația de cale ferată Ghizdita.
Dar modest ca suprafaţă, satul vine să fie enorm prin imensitatea, profunzimea şi bunătatea sufletului, prin rafinamentul de gospodar al locuitorilor săi, prin deosebita capacitate de a păstra, dar şi de a promova obiceiurile, vrednicia strămoşilor.
Un exemplu elocvent în acest sens este şi festivalul cu sugestivul generic „Satul meu, plin de fântâni”. Dacă anul trecut acest eveniment, aflat la prima sa ediţie, a fost unul cumva mai timid, apoi cea de-a doua ediţie a lui, desfăşurată anul curent, a fost una mult mai statornică şi mai extinsă.
– Ideea organizării acestui eveniment a captat din start inimile consătenilor noştri, – a mărturisit Veaceslav Babuci, primarul comunei Fântâniţa, în cadrul recentei manifestări. – Pentru că, cum s-ar zice, ne-a venit întocmai această „haină” spirituală, cu profund conţinut de patriotism local. Ca şi oricare alt sat din Republica Moldova, Fântâniţa are atât oameni, cât şi lucruri de care putem fi nu doar mândri, dar şi dornici de a le face cunoscute lumii învecinate şi celei de mai peste mână. Desfăşurarea unui asemenea festival este tocmai prisma prin care avem posibilitatea să fim văzuţi, auziţi şi apreciaţi. Spun cu toată certitudinea şi făcând abstracţie de modestie: evenimentul ne-a reuşit în totalitate. Iar reuşita a fost asigurată, întâi de toate de partenerii noştri, în persoana mărinimoşilor Constantin Donici, Ion Cucu, Ion Brinişter, Ion Chetrari. Umărul, capacităţile şi abilităţile le-au pus la baza organizării festivalului şi colectivele instituţiilor de învăţământ gimnazial şi preşcolar, respectiv, directoare şi şefă, Silvia Vataman şi Mariana Rusu. Evident, sărbătoarea a avut şi susţinerea consilierilor locali, a colectivului primăriei şi, nu în ultimul rând, a tuturor consătenilor. Căci, vorba ceea, hora oricât de bine organizată, trebuie jucată, altfel nu are nici un farmec. De aceea, vreau să exprim toată recunoştinţa celor care s-au implicat atât în organizarea festivalului, cât şi în „asimilarea” lui.
Acum putem spune cu toată siguranţa, că evenimentul dat va avea continuitate, deoarece el s-a aşternut alifie peste sufletele consătenilor noştri, dornici de frumos şi cultură, gata să reînvie tradiţiile localităţii, să promoveze obiceiurile, să implice în păstrarea lor tânăra generaţie. Totodată, festivalul a plăcut mult oaspeţilor noştri din raion şi de peste hotarele ţării, care au promis să vină totdeauna la „Satul meu, plin de fântâni”.

Valentina BABUCI, directoare,
Casa de cultură Fântâniţa
Foto Veaceslav VĂZDĂUȚANU