Sensul vieții mele este muzica, în care simt că trăiesc

Nu aș fi crezut niciodată, că o simplă pasiune poate să prindă viață, trăită atât de intens, plină de sens și culoare, de oameni celebri, de succes irevocabil, de un răsunet în lumea muzicii folk atât de sonor, încât nu ar mai fi necesar să întrebăm: „Cine e Vitalie Bârgău – Omul îndrăgostit de chitară, sau un interpret îndrăgit de muzică folk, bine cunoscut atât în țară, cât și în tot spațiul românesc?”.

De multe ori m-am întrebat: „Oare au știut Toader și Liuba Bârgău, când s-a născut fiul Vitalie, ce stea de noroc i-a hărăzit destinul și ce l-a făcut să rămână veșnic îndrăgostit de chitară, de muzica îngerească, ce poate face minuni în sufletele noastre?” Firește, că nu au putut ști sărmanii părinți, că fiul lor, crescând mai măricel, avea să îndrăgească atât de mult chitara, încât din momentul când a îmbrățișat-o, nu s-a mai putut desprinde de ea. Oare poate să existe ceva mai frumos și puternic, ca acest sentiment, ca această pasiune?
Cunoscându-l prea bine pe Vitalie Bârgău, aș putea răspunde la această întrebare, fără a mai aștepta răspuns de la cineva. Desigur, că nu. Nu poate să existe nimic mai puternic, decât această dragoste necondiționată, care nu așteaptă nimic în schimb. E purul adevăr, pe care-l știu toți cei, care-l cunosc pe talentatul interpret, autor, compozitor și mereu îndrăgostitul de muzică folk, cel care este Vitalie Bârgău. Fiind o fire prea modestă, pentru a-și afișa succesele, cu mare greu am convins maestrul să-mi povestească câte ceva despre viața și activitatea sa în domeniul acestui gen de muzică, despre care, până nu demult, prea puțină lume cunoștea.
— Domnule Vitalie Bârgău, de unde vine această pasiune și dragoste de chitară?
— Această pasiune am semănat-o, am îngrijit-o și am crescut-o în inima mea din anii copilăriei, iar acele amintiri au prins rădăcini adânci în sufletul meu.
— Când ați evoluat pentru prima oară ca interpret și ce emoții ați avut?
— Primele mele evoluări au fost la vârsta de 14 ani. Desigur, emoțiile au fost de nedescris, căci nu știam cum vor reacționa spectatorii, dar pasiunea de chitară m-a ajutat să depășesc acea frică, fiind sigur, că pe drumul care am pornit nu mai poate fi cale întoarsă.
— Ați participat în anii de școală în cadrul unor anumite cercuri de activitate artistică, sau ați învățat de sinestătător?
— Am muncit foarte mult, am studiat din scoarță toate sursele posibile despre acest instrument, m-am antrenat foarte mult ore și zile în șir, iar în satul de baștină participam în ansamblul școlii.
— Evident, că pasiunea unui copil față de chitară și muzica folk, care s-a înfiripat încă de pe băncile școlii, a crescut, transformându-se într-o nobilă și frumoasă vocație, care v-a dus spre culmile succesului, de care vă bucurați astăzi. Mai bine zis, acest gen de muzică a și devenit cunoscut în zona de nord a republicii, grație folkistului Vitalie Bârgău. De unde începe această poveste?
— Acum, 8 ani în urmă, în cadrul unui eveniment fiica mea Victorița, care avea pe atunci 14 ani, a evoluat pentru prima oară împreună cu nepoțica Alexandrina. Deoarece le-am pregătit pentru evoluare, aveam și eu emoții, probabil, mai mari decât însăși interpretele. Dar atât de bine au fost primite de spectatori, cu atâtea aplauze, că mi s-au umplut ochii de lacrimi de bucurie. Mi-am zis atunci, de ce n-aș forma un colectiv, odată ce am simțit, că se poate. Cu siguranță, că vor fi și alți copii, care-și doresc să urmeze visul vieții lor și sunt pasionați de chitară.
— Cunoaștem acest colectiv minunat, care-și are deja fanii săi, la fel de îndrăgostiți de muzica folk, știm că se numește ansamblul de chitariști „Punctul pe I”. Care este istoria acestui frumos nume?
— Am numit astfel ansamblul, deoarece prima piesă interpretată a fost „Punctul pe I” de A.Păunescu și astfel am decis, ca titlul piesei să devină și denumirea colectivului nostru.
— Aveți piese foarte frumoase, care se bucură de aprecierea spectatorului meloman. Ne puteți spune puțin despre repertoriu și cum selectați melodiile?
— Avem în repertoriu piese din creația folkiștilor români. Printre primele noastre piese au fost din repertoriul regretatului Iurie Sadovnic, piese din repertoriul renumitului cenaclu „Flacăra”,
— Sunteți nu numai interpret și conducător al formației, dar mai scrieți și muzică bună, care deja e bine cunoscută de cei mai renumiți interpreți de muzică folk din țară și România. Pe versurile căror poeți preferați să scrieți muzică și câte piese proprii aveți la moment?
— Îmi place foarte mult să îmbrac în haina muzicii folk cele mai frumoase versuri ale clasicilor români Mihai Eminescu, Vasile Alecsandri, pe versurile poeților autohtoni, Dumitru Matcovschi, Grigore Vieru. Muzica vine de la sine, căci versurile te inspiră și-ți sugerează linia melodică, dacă știi să le citești cu inima. Până în prezent am peste 30 de piese proprii, dar nu mă opresc aici, căci sunt mereu inspirat de noi idei, noi proiecte muzicale, pe care-mi doresc să le realizez
— Aveți, desigur și piese proprii: versuri și muzică. Care din ele vă sunt deosebit de dragi?
— Evident, că fiecare creator trebuie să-și iubească creațiile, mai ales, dacă sunt muncite zile în șir, cu nopți nedormite. Sunt asemenea piese, la care țin foarte mult, cum e piesa „Clipe de zbucium„ vreo patru piese despre mamă, căci e o temă sensibilă, care-ți atinge sufletul.
— În ultimul timp vă admirăm tot mai des în cadrul multor emisiuni televizate, ceea ce denotă faptul, că muzica folk de la Drochia, s-a făcut cunoscută și merită să fie promovată și la nivel național, fiind mediatizată de multe posturi TV și radio. Ne puteți spune în cadrul căror emisiuni ați participat?
— Ultimii doi ani am primit foarte multe invitații și mă bucur enorm, că visul meu de acum 8 ani începe să prindă aripi și muzica folk începe să fie recunoscută tot mai mult și în Moldova. Am participat în cadrul emisiunilor „Vânturile, valurile”, la Radio „FM București”, „Tele Matinal”, „La noi”, Radio FM București cu Andrei Partoș, la Postul de radio România, la emisiunea „Dora Show”.
— Vă bucurați, de asemenea, de un succes irevocabil și în cadrul multor concursuri, festivaluri, aducând premii și nominații distincte, dar mai sunteți și inițiatorul Festivalului de Muzică folk „De ce plâng chitarele”, lansat în premieră la Drochia.
— Da, ideea acestui festival îmi aparține și sunt mândru de această frumoasă realizare. Acest festival s-a desfășurat deja trei ediții și aduc sincere mulțumiri Direcției Cultură, Turism, Tineret și Sport, șefă Cristina Țurcanu și Consiliului raional Drochia, președintelui Alexei Vasilean, pentru susținere și contribuție în organizarea și desfășurarea acestui festival, dar și pentru promovarea muzicii folk aici la Drochia.
— Cine din interpreții de muzică folk cu renume au fost oaspeții de onoare n cadrul acestui festival?
— Ne bucurăm de o colaborare frumoasă cu cei mai renumiți interpreți de muzică folk, precum regretatul Iurie Sadovnic, care a fost invitat de onoare la prima ediție a festivalului, Silvia Grigore, Viorel Burlacu, Ion Rață, Victor Buruiană, Anatol Rudei (R.Moldova), dar și renumiți interpreți din România: Dana Florian, Dan Vană, Iulia Bădulescu, Eugen Avram.
— Pentru că ați menționat de o colaborare frumoasă și cu interpreți din România, cu siguranță, aveți înregistrate și succese la Festivalurile de muzică folk din România. În ce orașe ați cucerit publicul spectator român?
— Am participat împreună cu cei mai talentați discipoli ai mei în cadrul multor festivaluri. Voi numi doar câteva din ele, unde am fost înalt apreciați: Festivalul de Muzică Folk Național „Bistrița-folk” România, Festivalul de muzică folk de la Vaslui, Festivalul Internațional de la muzică folk din Calafat, Festivalul de muzică folk de la Târgu Jiu, de unde am venit cu locul II. Am participat la Festivalul de muzică folk, în memoriam regretatului Iurie Sadovnic în municipiul Chișinău.
— Aducând la Drochia atâtea ecouri răsunătoare, probabil, sunteți foarte mândru de discipolii pe care-i ghidați cu mult profesionalism și care duc faima muzicii folk în tot spațiul românesc. Ați putea să ne spuneți despre cei mai talentați, care merită pe deplin, toate laudele și cuvinte de aleasă recunoștință?
— Da, sunt foarte mândru de discipolii mei și de fiecare dată, când aud cuvinte frumoase în adresa lor, îmi cântă inima de bucurie. Ei sunt schimbul meu de mâine, sunt speranța mea și sunt sigur, că în ziua cea de mâine, inegalabila muzică a sufletului va fi pe mâini bune. Le mulțumesc din suflet dragilor mei discipoli Adriela Bejenari, care e o promițătoare interpretă de muzică folk, deja bine cunoscută și în rândul folkiștilor cu nume celebru din R.Moldova și România, Bianca Țurcan, Mădălina Botnari, Evelina Rotaraș, Valeria Babin, Tudorița Babin, Cristy Chirca, Călin Bărghieru, Marian Aramă, Elizabeta Postovan, Bogdan Oleineac.
— Ne vom întoarce din nou la chitară. Știm că marea pasiune a fost nu doar pentru muzica folk, dar ați avut și un hobby neobișnuit, pe care nu prea sunteți dispus să-l mărturisiți, și anume aveți o colecție unicală de chitare, aduse din diferite colțuri ale lumii. Ne spuneți de unde aveți aceste capodopere și din ce țări au fost aduse?
— Adevărat ați menționat, că pasiunea mea e nu doar muzica, dar am o predilecție aparte pentru acest instrument enigmatic, care este chitara, iar țările de proveniență a acestor capodopere sunt România, Anglia, Germania, Canada, America, Japonia.
— Ce planuri de viitor are în timpul apropiat, interpretul de muzică folk Vitalie Bârgău?
— În luna mai suntem invitați la Festivalul grupurilor de muzică folk la Piatra Neamț, România, apoi vom participa la un program de concerte de muzică folk, organizate la București, în colaborare cu interpreta de muzică folk și buna noastră prietenă, Dana Florian.
— Vă doresc mult succes, iar anul 2023 să vă aducă realizarea cu succes a tuturor proiectelor incitante și să aveți cât mai multe colaborări, întru promovarea muzicii folk autohtone!
A dialogat: Ala BUGAI