Teoretic, adică în conformitate cu articolul 1 din Constituție — așa și este. Practic, însă, lucrurile stau exact invers. Moldova nu este nici independență, nici suverană și, cu atât mai mult, unitară și indivizibilă. Moldova este un loc pitoresc, cu oameni săraci și politicieni indiferenți față de țara pe care o conduc.
Un exemplu în acest sens ar fi și cele două exerciții militare, organizate luna trecută de către Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR) din Transnistria, împreună cu forțele autoproclamatei (și de nimeni recunoscutei) Republici Moldovenești Nistrene. Sub pretextul respingerii unui atac „terorist” asupra instalațiilor de purificare a apei, la început de august, gruparea ruso-transnistreană a simulat o pretinsă invazie a forțelor militare moldovenești. Apoi, la nici două săptămâni distanță, armata separatistă și militarii ruși au mai desfășurat un exercițiu militar. De această dată cu caracter antiteror…
Reacția autorităților noastre a fost una pe măsură… Pe măsura așteptărilor. Și după cum așteptările erau minime, Ministerul Afacerilor Externe și Integrării Europene (MAEIE) s-a limitat doar în a numi aceste acțiuni „sfidătoare și inadmisibile”, iar Ministerul Apărării l-a convocat pe atașatul militar al Federației Ruse pentru explicații. Acesta, însă, nu s-a prezentat, pentru că avea o altă agendă… Și gata. Reacția guvernanților la sfidarea suveranității țării (din 4 august) a luat sfârșit.
Cât ține de cea de-a doua bravadă transnistreană, aici demnitarii chiar nu s-au deranjat deloc. Singura declarație oficială în acest sens a fost făcută de viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Gheorghe Bălan. Acesta nu doar a reconfirmat atitudinea autorităților față de exercițiul anterior, dar a și menționat faptul, că cei de la Chișinău le-au solicitat celor de la Moscova ca „să nu se mai repete astfel de incidente și aplicații”. Iar „dacă acestea vor continua pe viitor, va fi nevoie să întreprindem și alte acțiuni pe linia bilaterală cu Federația Rusă”…
Vorbă din torbă, cum se zice la noi. (De mai bine de 20 de ani rușii își fac mendrele pe teritoriul țării noastre, iar guvernanții se tot joacă de-a suveranitatea în formatul „5+2”.) Înainte de 9 mai 2016, Andrei Galbur, ministrul de externe, a cerut ambasadorului Rusiei abținerea de la orice prezență a militarilor și tehnicii militare ruse la manifestațiile din regiunea transnistreană… Solicitarea a fost ignorată, iar oficialii au preferat să o facă pe muții.
O atitudine similară, dacă nu chiar identică, autoritățile au avut și în cazul discursului amenințător al lui Rogozin, din iulie curent. Atunci, în cadrul unei vizite la Tiraspol, vicepremierul rus a declarat, că „tancurile nu au nevoie de vize” și că Rusia „este pregătită pentru orice situați în regiune”. Ai noștri i-au făcut din degețel și gata, reacția a luat sfârșit. (Cică vai, vai, vai, Dmitri Olegovici. Nu fiți obraznic. Noi amuș ne supărăm și nu vă declarăm persona non grata).
Cel mai groaznic, însă, este faptul că președintele țării, Nicolae Timofti, garantul suveranității, comandantul suprem al forțelor armate și președintele Consiliului Suprem de Securitate, nici măcar nu a scrâșnit din dinți la exercițiile militare ruso-transnistrene…
În schimb, de Ziua Independenței, în centrul Chișinăului a fost conturată Republica Moldova, pe care s-a dansat și peste care au mers blindate. Guvernanții, la propriu, au călcat țara în picioare.
P.S. „Conceptul de „suveranitate națională”, pentru majoritatea statelor, a devenit o valoare relativă. De fapt, a fost propusă formula: cu cât este mai puternică loialitatea pentru un singur centru de influență, cu atât este mai mare legitimitatea unui sau altui regim de guvernare”. (Vladimir Putin)
Andrei BULGARU
