Am început anul în picioare și cu mari speranțe în viitor. Apoi am aflat că ne-au fost ciordite 13 miliarde de lei și ni s-a cam înmuiat ținuta, dar am continuat să credem în buchia legii și într-o viață mai bună. Din păcate, cu fiecare lună speranța se făcea tot mai mică, iar noi tot mai gârboviți. Prin demisionarea unui Guvern am fost îngenunchiați, prin demiterea altuia am fost puși în poza „oaia paște”…
2016, aparent, va fi și mai greu. Începem anul pe brânci, fără Guvern funcțional și fără miligram de speranță în viitor. Ne-am dat seama, că buchia legii nu este decât o buchie, miliardele furate vor rămâne, vinoveții nu vor fi pedepsiți, iar nouă nu ne rămâne decât să ne târâm. Pentru că mai jos de pământ nu avem unde cădea. Doar în groapă…
Tabloul sumbru al actualității din Republica Moldova pare a fi înțeles și conștientizat absolut de toată lumea, cu excepția politicienilor noștri. Ăștia parcă sunt de la casa de nebuni: și-au îmbrăcat pijamalele și treabă nu au cu ce se întâmplă după gardul spitalului. Ei stau bine acolo unde sunt. Le este cald, le este bine, la ce bun să-și bată capul de cei care suportă cheltuielile pentru întreținerea lor?! Suntem un stat democratic și fiecare face ceea la ce se pricepe mai bine: ei huzuresc, iar noi le plătim distracțiile. Deși, ne dăm bine seama că nu mai avem de unde. (Ba, nu mai avem nici dorință, nici puteri de a finanța aceste turme de descreierați!) Și ne dăm bine seama că, oricât am strădui, nu vom fi auziți. Pentru că nu are cine ne asculta…
Actuala clasă politică este surdă, deși are suflori în fiecare localitate din țară. Actuala clasă politică este oarbă, deși are observatori în fiecare localitate din țară. Actuala clasă politică nu are inimă! În schimb, are mâni „de hoți de buzunare” în fie-care localitate din țară. Actuala clasă politică, direct, deschis și în cel mai obraznic și pervers mod posibil, își bate joc de fiecare locuitor al acestei țăr, de la noi născuți și până la cei de pe patul de moarte.
Cel mai groaznic, însă, este faptul că acest „genocid latent”, pe care politicienii noștri, nu știu de ce, îl numesc „scoaterea țării din impas”, se desfășoară sub niște lozinci inocente și cu iz democratic. Despre care democrație poate fi vorba atunci, când guvernarea nici măcar nu realizează că are un popor căruia ar trebui să servească?! Despre care democrație poate fi vorba atunci, când însuși Președintele țării este terorizat, șantajat și chiar amenințat de către unele forțe politice?! Despre care democrație poate fi vorba într-un stat captiv?!
Ascunși după „degetul integrărilor” (UE sau UV), am primit atâtea palme din partea politicienilor noștri, încât, abia după ce am căzut cu nasurile în glodul cimitirelor, am înțeles că, de fapt, am rămas acolo de unde am pornit. Și dacă nu vom găsi puteri pentru a ne ridica, le vom face pe plac și ne vom târâ până vom cădea în morminte.
P.S. „Lacomii își sapă groapa cu dinții”. (Henri Estienne)
Andrei BULGARU
