„Ţarina poartă în sine multă răbdare, dar nu şi infinită”

Andrei STARII, director, SRL „Popeşteanca-Agro”, satul Popeştii de Sus:

Situaţia asta pandemică are şi plusurile sale. Acest gând mi-a venit alaltăieri, când discutam la telefon cu Andrei Starii, directorul SRL „Popeşteanca-Agro”, gospodărie agricolă amplasată pe terenurile satului Popeştii de Sus. Pentru sine am dedus, că oamenii sunt mult mai descătuşaţi în convorbirile „la distanţă”, când doar se aud, dar nu şi se văd. Într-un fel, este situaţia călătorilor din tren, care-şi deschid vraieşte sufletele şi-şi pun pe palmă tainele.

– Domnule Starii, sunteţi un agricultor nu doar cu o bogată experienţă în domeniu, dar şi cu reale capacităţi de gestionare a lui şi de prevenire a unor situaţii neprevăzute.
– Stop. În agricultură nu poţi preveni situaţiile neprevăzute. Cârma manevrării a fost totdeauna acolo, Sus. Doar El poate interveni, fie cu bine, fie cu rău. În rest îmi place ce spui despre mine şi sunt gata să ascult şi altele.
– Vroiam să zic, fiind cu atâta carte şi stagiu în agricultură, cum comentaţi situaţia din acest domeniu atât în ţară, cât şi în raion?
– E un dezastru ceea ce se întâmplă în domeniul agrar anul acesta, anul trecut şi ani în urmă, de la Snegur şi Sangheli încoace. Mergem din rău, în mai rău. Iar 2020 chiar pune vârf la glugă.
– Asta o spun şi titlurile din mass-media, unul mai prevestitor decât altul: Preţul grâului în Republica Moldova s-a majorat!; Temperaturile anormale din iarnă, seceta de peste 7 luni şi îngheţurile din primăvară au afectat puternic grâul de toamnă!; Roada de grâu va fi în jumătate comparativ cu anul 2019! Impactul secetei hidrologice a înjumătățit roada de cerealiere comparativ cu anul trecut!
– Ei, voi, aceştea din mass-media puteţi spune multe. Dar de data aceasta nici voi nu înţelegeţi, probabil, cât de catastrofale sunt lucrurile. Atâta indiferenţă faţă de principala ramură a ţării, domeniul de bază al republicii, nădejdea temeinică a populaţie încă nu a cunoscut acest teritoriu. Stau uneori şi pierdut mă întreb: chiar să nu înţeleagă acei din fruntea ţării, din conducerea raionului că agricultura, produsul ei sunt salvarea şi existenţa noastră?
– De ce specificaţi raionul?
– Parcă nu ai şti… În numărul trecut al „Gliei” chiar dumneata te-ai indignat că în Consiliul raional nu există specialişti care să monitorizeze actualitatea din domeniul agrar. După mine, cât de greu nu ar fi fost în raion, Consiliul raional trebuia să menţină Direcţia agricultură cu 2-3 specialişti. Sunt foarte multe probleme în agricultură, în deosebi acum, ce trebuie soluţionate, puse la cale. Noi, agricultorii din raion, avem întrebări, ne confruntăm cu diverse chestiuni în care nu ştim cum să procedăm şi un sfat al unui profesionist dintr-o parte, mai ales, al unuia care deţine informaţia generală pe raion, este foarte necesar. Măi, oameni buni, agricultura face pâinea noastră cea de toate zilele! Includeţi-vă raţiunea! La Ministerul Agriculturii toate 16 etaje sunt pline cu specialişti, dar noi în raion nu avem dreptul să ţinem trei persoane care să gestioneze agricultura locală. Mai pe scurt, vorba ceea: de ce suntem săraci, că suntem proşti; De ce suntem proşti, că suntem săraci. Altă explicaţie la moment nu am.
– Oricare nu ar fi adevărul şi dispoziţia de lucru, ţarina nu aşteaptă, ea vrea să ne ofere măcar puţinul ce şi-l poate permite în condiţiile actuale. Cum vă merg treburile în această perioadă de prim seceriş?
– Ţarina… Ţarina poartă în sine multă răbdare, dar nu şi infinită. Atât cât ne mai poate ierta, ne mai hrăneşte, dar dacă, Doamne fereşte, va întoarce cojocul pe dos, vai şi amar de noi. Noi, precum şi colegii noştri, muncim, grăbind a recolta cu mare grijă măcar ceea de ce dispunem. Am avut 410 hectare de grâu şi 42 – de orz, recoltarea cărora deja am terminat-o. Mai avem 430 hectare de floarea soarelui, 60 – de sfeclă de zahăr, 82 hectare de porumb.
– Diferă agricultura de la începutul carierei Dumneavoastră şi cea de astăzi?
– Dap”cum?! Diferenţa este ca de la cer şi până la pământ. Acum fiecarte face agricultură în felul lui. Cu desăvârşire nu se respectă asolamentele. La nordul Moldovei avem doar sfeclă, porumb şi grâu. Se mai găseşte câte unul, alde Victor Burlacu, Mihail Nedelciuc şi seamănă câte oleacă de mazăre, un bun premărgător pentru grâu, restul aceleaşi culturi an de an. Agricultură bună nu vom avea, până nu vom face ordine în asolamente, nu va exista echitate între producător şi cumpărător, nu vom conştientiza că acest domeniu este mama şi tatăl nostru. Deocamdată, însă, e trist, chiar foarte trist în agricultură. Şi capătul acestei situaţii nu se vede…

A înregistrat: Liuba BULGARU

Foto Eugenia GUTIUM