Timpurile dificile nu motivează sărăcia
Intrarea în noul oficiu de pe strada Ghica Vodă
Într-o societate săracă cetăţenii ei nu pot avea o viaţă îndestulată, sărăcia îşi lasă amprentele pe fiecare în parte, dar şi pe societate, în întregime.
Cu toate acestea, nimeni nu este motivat să lase mâinile în jos, să nu facă nimic şi să aştepte.
Fiecare persoană este înzestrată câ mâini şi capacitate de a gândi raţional, puse în aplicare, se poate de realizat multe lucruri utile pentru familie şi societate. O cămaşă uzată uşor poate fi transformată în şorşuleţ de bucătărie, o rochie – într-o fustă, un şerveţel de baie – în mănuşi de bucătărie, iar un cearşaf – în șerveţele de bucătărie. Din mai multe bucăţi de stofă colorată, chiar cusute cu mâna, confecţionăm împreună cu copiii un cearşaf sau o faţă de plapumă veselă şi interesantă, atrăgătoare şi de preţ, că autor devine chiar familia ta.
În societate – la fel. Dacă stăm de o parte şi privim indiferenţi şi apatici cum se dărâmă construcţiile vechi, ne pomenim mâine-poimâne cu dărâmături. Dar dacă se pot salva, li se poate da a două viaţă, de ce să nu o facem la timp?
Fiecare se străduie să iasă din încâlcitura destinului, din greutăţile vieţii, dacă nu întotdeauna cu ajutorul finanţelor, ce mereu sunt insuficiente, atunci cu marea dorinţă garnisită cu puţină ingeniozitate.
Principalele două mari probleme pe care trebuie să le pună la cale orice tânără familie sunt locurile de muncă pentru maturi şi acoperiş de asupra capului pentru familie. Şi una şi alta sunt probleme “cu barbă” pentru foarte mulţi dintre semeni. Nu în zadar o bună parte au apucat pe drumul pribejiei, ca să-şi amelioreze cât de puţin situaţia financiară precară. Iar acum COVID-19 realmente le-a încâlcit planurile la foarte mulţi moldoveni, aflaţi peste hotare, le-a anulat locurile de muncă existente, ce erau o sursă sigură de venit.
Oricum, multe se vor schimba după acest coronavirus perfid, foarte ofensiv şi deosebit de infectocontagios, viaţa se va diviza “până şi după” epidemie. Aşa că, vrem noi sau nu, dar trebuie să căutăm posibilităţi, rezerve, procedee şi modalităţi de soluţionare a acestor două mari probleme sociale.
Şantierele de construcţie existente cu decenii în urmă, ce construiau blocuri locative pentru cetăţeni, au rămas în istorie. Acum, dacă şi se construieşte ceva spaţiu locativ, atunci, în mod particular, cine are rezerve bune de finanţe poate iniţia o construcţie individual sau deveni membru al vreunei asociaţii ipotecare.
Exact acelaş lucru se întâmplă cu întreprinderile mici şi mijlocii, pentru existenţă ele au nevoie de adresă juridică, adică de încăpere, iar pentru edificarea lor de la temelie nu prea există finanţe.
Dacă ne uităm atent în jurul nostru, cu siguranţă, vom vedea mai multe clădiri părăsite, abandonate, date uitării, ele anterior fiind edificii ale unor întreprinderi, magazine, oficii, instituţii. În prezent, după ce de pe harta economică a oraşului şi raionului au dispărut aproape toate întreprinderile, clădirile sunt supuse demolării şi sălbătăcirii împrejurimilor lor. În acelaşi timp sute de familii nu au un spaţiu locativ propriu, ori închiriază, ori se înghesuie cu alţi membri ai familiei, în timp ce copiii lor cresc, se maturizează…
Iată de ce mi-a atras atenţia şi m-am bucurat foarte mult, când am văzut ce metamorfoză fericită a suferit corpul administrativ al fostei Fabrici de cărămidă din Drochia. În afară de încăperile de producere, pe teritoriul acestei unităţi economice pe timpuri mai funcţionau ospătăria cu mai multe dependinţe, o Casă de cultură de toată frumuseţea şi Blocul administrativ. Ospătăria ca edificiu este dată în stăpânire unei biserici, care are grijă atât de ea, schimbându-i uşile şi geamurile, dar şi de copiii ce vin aici cu părinţii, amenajând pentru ei un teren de joacă cu toate elementele ce trebuie să întrunească el.
Fericit destin i-a revenit şi Blocului administrativ, care, înainte de a se demola totalmente, a fost repartizat doritorilor de a-l salva. La etajul I, intrarea din curte, o organizaţie de construcţie a făcut mai demult un oficiu modern pentru angajaţii săi. Acum, şi etajul II prinde viaţă, doar că intrarea i s-a făcut din strada Ghica Vodă. Depunând dorință şi puţină ingeniozitate aici a fost construită şi adaptată o întrare de toată frumuseţea. A fost schimbat acoperişul, apoi au reconstruit interiorul și intrarea pentru a le da un aspect modern. Intrarea este frumoasă şi elegantă, de mai mare dragul să activezi în acest colţ de rai. Astfel nu doar şi-au creau condiţii decente pentru muncă, dar, ce este nu mai puţin important, au salvat şi clădirea de la distrugere sigură. Este mai uşor şi mai simplu decât să porneşti de la prima piatră de temelie.
Iar în imediata apropiere, chiar alături, situaţia e mai tristă. Fosta Casă de cultură, un edificiu de toată frumuseţea, acum se “îneacă” în vegetaţie sălbătăcită de tufari de salcâm şi de alte specii de copaci, care nu au văzut mâna omului peste 10 ani şi care după înălţime au întrecut clădirea şi au ascuns-o total de ochii lumii în frunziş.
Dar câte alte posibilităţi nevalorificate mai există în oraş!
Valentina CEBOTARI
