Mulţi dintre ei au venit de la sate, au închiriat un apartament şi au început a-şi face carieră în lumea celor mai mari ca ei. Recunosc că au avut şanse să plece peste hotarele ţării, unii dintre ei chiar au şi fost, însă dragostea şi dorul de baştină i-a întors acasă. În ajunul Zilei Naționale a Tineretului, câtorva dintre ei le-am solicitat răspuns la o singură întrebare: „De ce după finisarea studiilor universitare v-aţi întors în Drochia și nu ați plecat sau rămas în alte orașe?”
Daniela ZAPOROJAN, conducător artistic al Clubului de Dans Sportiv ”Imperia”:
– Drochia este un orășel minunat. Aici am cunoscut atâția oameni cu suflet mare, oameni care m-au susţinut tot timpul și apreciază ceea ce fac. Uneori îmi este foarte greu, mă obosesc drumurile, nu reușesc să petrec mai mult timp lângă persoanele dragi mie, câteodată nu dispun de timp nici chiar pentru a lua masa. În temei, mai tot timpul mi-l petrec în sala de dans alături de copii. Nu vreau să mă plâng, doar nu ma obligă nimeni să fac asta. Este ceea ce-mi place cel mai mult, este ceea ce mă face mai fericită, mai împlinită, mai deosebită. Îmi plac foarte mult copiii, în special cei din Drochia. Spun asta fiindcă am grupe de dansatori şi la Chișinău. Acolo copiii sunt mai diferiți, puțin mai alintați, mai indiferenți. Poate din motiv ca au mai multe ocupații, au de unde alege. La Drochia, desigur, e mai greu din punctul acesta de vedere.
Am copii de diferite vârste, de la 4 la 15 ani și aș putea spune că nici unul dintre ei nu vine la dansuri fiindcă îi obligă părinții. Toți o fac din plăcere. Mă bucur nespus de mult atunci când aud de la ei: “domnișoară Daniela, vreau să dansez așa ca dumneavoastră!” sau atunci când îmi spun că mă iubesc. Este foarte plăcut să auzi așa ceva. Eu sunt foarte atașată de ei, îi iubesc mult și îmi doresc ca împreună să facem lucruri frumoase, să obținem succese mari. Nu îmi imaginez să renunț la lucrul pe care îl am aici în Drochia, nu îmi imaginez să las acești copii care sunt atât de entuziasmați și atașati de mine, de ocupația noastră comună. Da, poate peste hotare se fac mai mulți bani dintr-o asemenea activitate, se pot găsi mai multe oportunități, dar asta nu înseamnă nimic pentru mine. Până la urmă nu trăim doar pentru a face bani. Cât de mulți n-am avea, nu ne ajung niciodată. Eu una trăiesc pentru a face ceva frumos, pentru a lăsa ceva deosebit în urmă. Sunt ferm convinsă că alături de așa oameni minunați precum sunt în Drochia vom reuși să facem o schimbare spre bine, să conturăm un viitor mai bun.
Vladimir MÂNĂSCURTĂ, scriitor, autorul cărții „Cheia universului”, participant la emisiunea „Moldova are Talent”:
– Am fost permanent patriot al acestui oraș, nu numai al țării. Am avut multe posibilități pentru a pleca de aici, și chiar am încercat, am văzut mai multe țări, dar nu mi-a placut în alte locuri și nu m-am simțit bine. Sufletește mă simt cel mai bine aici. Permanent inima și gândul mă chemau spre locul unde m-am născut. Eu și acum cred că Drochia e cel mai frumos oraș, dar peste 10 ani, cred, că va fi un oraș al tinerilor, un oraș cu perspectivă și locuitorii lui nu vor avea gânduri de plecare. Cred că doar entuziasmul tinerilor va putea face schimbări spre bine și putem spune că începutul deja îl avem, mă refer la conducerea orașului.
Iulian ELPUJAN, director, magazinul sport „Legea”:
– În raionul Drochia e mult mai simplu de creat o afacere, nu este mare concurenţă compativ cu Chişinăul. Recunosc, la început mi-a fost foarte greu pentru că nu sunt din Drochia, ci dintr-o localitate rurală, din s. Baraboi. Inițial, nu cunoşteam piaţa de aici, nu-mi puteam imagina care sunt preferinţele oamenilor. Nu știam nimic despre contingentul de tineret din oraș, despre instuțiile de învăţământ ce activează în teritoriu. Nu cunoșteam nici cât de pasionați de sport sunt tinerii drochieni, care este atitudinea lor față de cultura sportivă și dacă persistă necesitatea de a dispune de ustensile sportive. Cum s-ar zice, intram în apă fără să știu a înnota. Pedeasupra aveam cu mine doar visul meu şi câţiva bănuţi în buzunar.
Am riscat mult la început. M-am aventurat în a face niște credite bancare fără să fiu sigur totalmente că ideea mea va prinde aripi și putere. Am deschis propriul meu magazin de haine sport. Şi… au pornit greutăţile, în lanț continuu. Odată cu ele în mine a răbufnit și răzvrătirea, dorința de a reuși, de a nu mă lăsa trântit la pământ. Sacrificam cu mesele de la prânz, dormeam pe apucate, cutreeram raioanele de la nord și sud. Nu o făceam la volanul propriului automobil, ci mergeam cu autobusul, indiferent de condiţiile meteo.
Recunosc, am avut momente, când credeam că aici totul s-a sfârşit, sunt la capătul puterilor și nu mai am nici dorință de a merge înainte. Asemenea gânduri mă vizitau periodic. dar, fiind îndărătnic din fire, un rebel convins, în scurt timp „mă adunam”, mă motivam că trebuie să trec peste toate impedimentele şi să-mi urmez visul. Mi-a fost greu, pe alocuri chiar foarte dificil, dar prin multă muncă, multe sacrificii am reuşit să deservesc tot nordul Moldovei cu echipamente, inventar şi costume sport. Îi sfătui pe toţi tinerii să-şi urmeze visul, indiferent de vocile şi obstacolele din jur. Totul se poate face, sănătate să fie. Și nu uitați, suntem ceea ce gândim”.
Adelina GRECU, administrator, Restaurantul „Pâine Caldă”, voluntar la Centrul pentru copii si tineri cu dizabilițăti „Ciocârlia”:
– Am trăit experienţa de a locui câţiva ani în altă ţară, într-un alt oraş mult mai mare şi mai dezvoltat decât Drochia. Dar tot timpul mă simţeam, de fapt și eram, printre străini. Mă măcina acest sentiment și îmi știrbea din dragostea de viață. Deoarece indiferent cât de bine te-ai simţi în altă parte oricum locul unde te-ai născut te atrage ca un magnet. Cel puțin, astfel simt eu.
Desigur, Drochia este un oraş mic, frumos şi curat, cu oameni minunaţi la chip şi la suflet, dar trebuie să recunoaştem că există multe lucruri care necesită schimbări.
De exemplu, pe mine personal, mă deranjează faptul că la capitolul cultură oraşul nostru e destul de limitat. Din cauza lipsei de activitate tinerii preferă să stea la calculator pe reţele sociale sau navighează în lumea virtuală a jocurilor, ce nu fac decât să le distrugă psihicul. La sfârșit de săptămână, unica distracţie a lor sunt cluburile de noapte.
Deci, sper că peste 10 ani oraşul nostru se va dezvolta din punct de vedere cultural şi vom avea adolescenţi, tineri, fete și băieți care vor face sport, vor citi o carte în timpul liber, vor merge la înot, vor juca bowling, şah, vor avea multe alte hobby-uri interesante, ce le vor face viața nu doar interesantă, dar vor contribui și la dezvoltarea lor multilaterală, la acumularea unor cunoștințe vaste atât de necesare pentru creșterea și dezvoltarea noastră continuă.
Vreau să zic, însă, că fără implicarea noastră, a tinerilor, fără a pune umărul pentru implementarea acestor gânduri, întru obținerea celor dorite, pentru realizarea planurilor benefice, întâi de toate, nouă, tinerilor, nu ne vor reuși multe. Or, doar noi, tinerii, știm de ce avem nevoie și cum ne dorim lucrurile. Numai noi înșine ne putem face viața precum ne-o dorim.
Să încercăm. Fiecare în domeniul ce îi este mai aproape de suflet. Să fim consecvenți. Și vom reuși!
Dumitru DEMIAN, fondator al agenţiei de turism „Demian Tur”:
– Printre prioritățile pe care le avem este promovarea destinațiilor turistice din nordul Moldovei și din raionul Drochia, utilizând tehnologii moderne. Sunt de părerea, că în următorii ani, oraşul nostru va fi unul modern în care băștinașii vor avea mai multe oportunități pentru a-și realiza activitățile lor. Pentru aceasta, cred că atât localnicii, reprezentanții sectorului privat din Drochia, cât și reprezentanții organizațiilor din sectorul public, ar trebui să colaboreze pentru a valorifica monumentele istorice și de arhitectură din raionul Drochia.
Ion DEMIAN, fondator al agenţiei de turism „Demian Tur”:
– Suntem fraţi cu Dumitru şi ambii am avut un vis încă de pe bancile liceului care în 2015 s-a împlinit, împreună am deschis Agenția de Turism „Demian Tur”. Fiind tinerii antreprenori, am pornit afacerea acasă, aceasta după ce am obținut o experiență de muncă în domeniul turismului, serviciilor hoteliere și transportului internațional atât în țară cât și peste hotare.
Tatiana BRENIŞTER, specialist în administrarea şi elaborarea bugetului:
– În primul rând, am rămas în Drochia pentru că aici este familia mea, părinţii, rudele, prietenii, cum aş putea să plec şi să îi las? Ştiţi, noi chiar avem noroc de oraşul nostru, e frumos, liniștit, totul e compact, nu trebuie să cheltuim bani pentru transport, totul este aproape. Ceea ce ţine de serviciu, nu cred că e o problemă, cine vrea să lucreze îşi găşeşte un job, poate nu atât de plătit ca peste hotare, dar e la el acasă. Mi-aş dori tare mult ca tinerii să se întoarcă în ţară şi împreună să creem o localitate şi mai frumoasă, cu drumuri mai bune, cu terenuri amenajate şi curate pentru întreaga familie.”
Vladimir ROTARI, psiholog, profesor de limbă engleză, voluntar Y-PEER:
– Am ramas nu în Drochia, Ţarigrad sau Moldova, ci am rămas alături de oamenii pe care îi iubesc aici. În primul rând este tatăl, apoi mulţi oameni ce-i cunosc din copilărie, care i-am cunoscut pe parcursul anilor de studenţie şi serviciului. Când merg pe drum și cu fiecare al 5-lea sau al 10-lea om mă salut zâmbind reciproc, atunci chiar mă simt acasă.
Am tradus cărți care au schimbat minunat relațiile părinte-copil, sunt vegetarian, lucrez continuu ca să devin tot mai conștient, evit majoritatea știrilor, dar cu toate acestea, am fost la toate protestele și în curând voi aduna semnături pentru referendum. Sunt sigur că încet, încet toate se vor aranja.
În calitate de psiholog am cunoscut diferiţi oameni, sub măștile lor sociale, toţi au un sufletul bun. Poate mulți cred că Moldova trebuie salvată și schimbată într-o țară mai bună dar de fapt eu văd situația altfel – Moldova ne crează, ne schimbă și ne salvează. Viața aici e aproape de realitate, fără multe copii, fără măști, fără falsități. Un adevărat tărâm spiritual pe care să te tot dezvolți și să crești în a iubi și a fi iubit. Iubesc moldovenii, iubesc Drochia și mulțumesc Moldovei pentru tot ce îmi oferă.
Lucian CALISTRU, fotograf, or. Drochia:
– Îmi place că Drochia este un oras compact, relativ curat. Nu cred ca aș sputea spune multe lucruri, mai ales despre motivare. Salariile sunt mici și prețurile exagerat de mari, din păcate nu îţi lasă altă variantă decât să cauţi un lucru mai plătit peste hotare, apoi să te întorci înapoi în ţară şi să creezi o afacere pentru a te dezvolta.
A înregistrat,
Cristina JITARU
