„Toamna se numără bobocii…”
Un proverb vechi de când lumea, dar mereu actual, deoarece exprimă purul adevăr: toamna numeri ce ai strâns după ce ai muncit un an întreg. Adică, se conturează rezultatele muncii.
Pentru Aurelia și Igor Revețchi, mai nou – și pentru fiul lor Vasilică din satul Sofia, toamnele sunt cele mai așteptate, căci acum, în acest anotimp, ei adună rodul muncii, își văd succesele sau insuccesele, trasează noi obiective pentru viitor. Și așa din an în an…
Acești oameni muncitori și înrudiți cu glia, care văd în ea nu doar o sursă de existență, dar și o moștenire firească de la strămoși, sunt profund responsabili de ceea ce le-a încredințat destinul. Au în gestiune vreo 15 hectare de teren agricol, pe care cultivă floarea soarelui, lucernă, orz, grâu, porumb, mai mult pentru necesitățile personale. Însă mândria lor este grădina de legume, ce le-a dus déjà faima peste hotarele localității. Toți trei membri s-au făcut agronomi, cunosc subtilitățile cultivării legumelor, pun accent pe calitate, apoi pe cantitate, muncesc, e puțin spus, cu entuziasm, mai mult – cu drag și cu tragere de inimă.
— Ne ghidăm după sfaturile și experiența familiei Maria și Tudor Darii din Chetrosu, care primii au pus bazele agriculturii ecologice în raion, – ne mărturisește Aurelia. – Metodele preluate de creștere a legumelor dau rezultate bune și ne aduc respectul consumatorilor.
Adevărul acestor cuvinte sunt confirmate și din spusele oamenilor din sat, care își exprimă stima și respectul pentru acești legumicultori harnici, datorită cărora, de fiecare dată, și în fiecare an se aleg cu producție agricolă calitativă, la prețuri rezonabile, fapt ce satisface atât piața internă, cât și cea externă, cum ar fi Drochia, Pelinia, Bălți. În sezonul recoltării sunt așteptați sau chiar solicitați în aceste localități, știind, că de fiecare dată producția va fi cea mai bună, cea mai aleasă și cea mai calitativă.
— Noi, sătenii, avem mare noroc de Vasilică, Igor și Aurelia Revețchi, sunt niște oameni dedicați și legați cu tot sufletul de pământ, – ne spune Nina Storogan, o sofiancă, care de ani de zile procură legume de la ei. – Facem comandă de ce avem nevoie și ei ne aduc acasă, la poartă producția proaspătă și de calitate. Cultivă foarte bună varsă, subțire „ca foița de țigară”, iar anul acesta au de vânzare niște ardei grași și frumoși cât palma.
Am întrebat-o pe Aurelia ce soi de varză cultivă că le-a „mers vestea” peste hotarele satului.
— Cea mai bună pentru sărmale, cu frunze înfoiate și subțiri, de o calitate superioară – Albă de Buzău, materialul semincer îl procurăm chiar din România, ca să corespundă denumirii, – ne explică Aurelia.
Este adevărat, li s-a dus vestea, iar această popularitate meritată pe drept cuvânt i-a făcut să mărească suprafața sădită cu varză „de Buzău” ajungând acum la 2 hectare, deși este mai capricioasă și mai ușoară la cântar ca cea simplă. Adică de pe un hectar roada este mult mai redusă, cu toate că se investește nu mai puțin, dar, până la urmă, contează cerințele consumatorilor.
Exact același lucru se întâmplă și cu altă producție, devenită brand-ul familiei Revețchi. Este vorba de castraveți mărunți pentru murat.
— Și această legumă este foarte solicitată de gospodine, permanent avem comenzi serioase, – ne spune, nu fără mândrie, Aurelia. – Însă ca să o putem propune cetățenilor o perioadă mai îndelungată, am construit o seră pe o suprafață de 22 de ari, ce ne va servi „mână dreaptă” și pentru alte culturi. Acum avem castraveți proaspeți, fragezi și gustoși.
La creșterea legumelor preponderent este folosită munca manuală. Însă cultivarea celorlalte culturi agricole este imposibilă fără tehnică, deoarece sunt multe măsuri agrotehnice mecanizate. Iar pentru a ușura munca, ei au procurat un tractor de tip nou, utilizat acum la mai multe feluri de lucrări agricole.
După cum am dedus din discuțiile avute cu Aurelia, aici, pe aceste câmpuri, se muncește mult și cu mare osârdie, cu ardoare, zel, râvnă, sârguință. Iar pământul îi răsplătește cu roade frumoase și de bună calitate. Nu cred, că doar iazul din preajma terenurilor deținute de familia Revețchi sau ploile abundente și frecvente „au făcut bine” culturilor legumicole (pe alocuri ele chiar au stricat plantele). Fără mânuța omului nu mai obții astfel de rezultate. Numai de câte ori au trebuit prășite câmpurile ca să fie salvate culturile de buruieni. Dar culesul? Ca să nu se depășească termenii, ca producția propusă să fie fragedă și proaspătă, să nu fie dezamăgit cumpărătorul, etc… De toți factorii se ține cont.
Acești legumicultori din fa0milia Revețchi știu foarte bine, mai mult din experiența proprie, să îmbine munca cu cerințele agrotenice, mai puțin, însă, se primește această îngemănare cu odihna, loc pentru ea nu le prea rămâne. Din zori și până noaptea se află în câmp…
Valentina CEBOTARI
