De câțiva ani, Moldova a încremenit.
A încremenit într-o poziție, ce în popor se numește „oaia paște”… Iar „ciobenii”, în loc să ne conducă spre „pășuni mănoase”, doar „ne mulg”, „ne tund” și „ne tăpșesc iarba” și așa puțină. Uneori chiar își asmuță și „câinii”, că vezi, dragă Doamne, nu paștem cum trebuie și mai și behăim la adresa lor…
E ușor să guvernezi un popor îngenunchiat, atâta timp, cât stai bine pe picioare. Atunci le poți făgădui oamenilor orice tâmpenie îți trece prin cap și ei te vor crede. Pentru că nu au încotro. Pentru că gradul lor de disperare este într-atât de mare, încât sunt gata să îndure cu generațiile orice înjosire, „numai să nu fie mai rău”… Dar oare poate fi mai rău?!…
Numărul cetățenilor Republicii Moldova este în continuă scădere, chiar dacă, în lipsa rezultatelor recensământului, listele electorale ne-au demonstrat contrariul. Agricultura moldovenească (pilon principal al economiei țării) este pusă la pământ, chiar dacă autoritățile neagă acest fapt. Salariile și pensiile majorității moldovenilor sunt sub limita de existență, deși demnitarii susțin că acestea cresc de la un an la altul. Grădinițele, gimnaziile și liceele din țară nu au condiții elementare de funcționare. (De la veceuri în curte, până la lipsa manualelor). Casele de cultură din multe sate și centre raionale zac în paragină. Drumurile sunt într-o stare dezastruoasă, iar iluminația stradală, în majoritatea localităților, se datorează reflectării de către Lună a luminii Soarelui…
Ce poate fi mai rău?!…
Nimic din tot ce ne insuflă guvernanții nu corespunde realității. În Moldova cresc și se dezvoltă doar două lucruri: corupția și indiferența față de oamenii de rând. Atât. În rest — dezmăț total și baliverne politice întru menținerea acestuia. (Stabilitate, ce să mai…)
Deși au trecut mai bine de 2 ani de la semnarea Acordului de Asociere cu UE, țara noastră nu a făcut un pas în direcția progresului sau a integrării europene. Adevăratele reforme, în acest sens, au fost „răpuse din fragedă tinerețe”, iar cele de astăzi nu sunt decât niște „zombi” mâncătoare de creiere moldovenești și bani europeni!…
Moldova a încremenit. A încremenit în poziția „oaia paște”… Și fiecare dintre noi conștientizează, condamnă și își exprimă indignarea asupra acestui fapt. Dar, din motive absolut neclare (neargumentate, inexplicabile), investitorii occidentali se prefac că nu ne aud… Probabil, pentru că „behăim” în două limbi „diferite”: română și moldovenească…
Totuși, speranța moare ultima… Iar speranța moldovenilor și mai târziu…
Până atunci, însă, noi, pur și simplu, vom continua să batem pasul pe loc și vom încerca să nu călcăm pe propriile șireturi… Nu de alta, dar riscăm să ne împiedicăm și să cădem definitiv în mocirla „vieți prospere”, obraznic promisă de căpeteniile statului…
P.S.: „Conform folclorului sovietic de mahala, expresia de „țob-țobe” a apărut atunci, când un baci a încălecat un berbec și a vrut să intre pe el în strungă. Țob ar fi însemnat — la dreapta, țobe — la stânga… Sau, poate, invers… Oricum, fie berbecul nu a înțeles baciul, fie baciul n-a priceput berbecul, cert este faptul că toate oile au luat-o razna!…”.
Andrei BULGARU
