Toleranţa şi drepturile omului — elemente inseparabile
Toleranţa, drepturile şi libertăţile omului sunt principiile fundamentale ale unei societăţi democratice, dar totodată şi idealul comun spre care trebuie să aspire şi să tindă toate popoarele şi naţiunile de pe glob.
Prosperitatea unei societăţi constă în respectarea şi recunoaşterea drepturilor omului după cum afirmă şi preşedintele american Ronald Reagan „Adevărata pace cere recunoaşterea drepturilor omului”.Libertăţile şi drepturile definesc nivelul de dezvoltare al societăţii, sunt eticheta modului de gindire, dar sunt totodată şi un indiciu al principiului toleranţei.
Toleranţa este atributul umanităţii de a fi bun cu cei din jur, care confirmă faptul că toată lumea este egală în drepturi şi responsabilităţi, fără vreo diferenţiere. Într-o societate democratică, toleranţa constituie una dintre dimensiunile importante ale acesteia. De altfel, nu poate fi vorba despre democraţie acolo unde nu există toleranţă, drepturile omului sunt frumos aşezate doar pe paginile Constituţiei, în realitate fiind călcate în picioare, iar discriminarea persoanelor, a grupurilor sociale de altă naţionalitate, categorie socială, convingeri politice, este la ordinea zilei. De fapt, aceasta este esenţa toleranţei: de a-i accepta şi pe cei cu altfel de viziuni, pe cei care nu-şi împărtăşesc ideile şi ca societatea să-şi deschidă inimile spre ei. Toleranţa înseamnă a avea bunul simţ de a nu fi egoist în sentimente şi de a înşelege unele lucruri care în viziunea ta par banale, dar care pentru cel de lângă tine, vin pe primul plan. Precum apa e indispensabilă trupului, aşa şi toleranţa pentru suflet: avem nevoie de ea ca de aer. Ideea de toleranţă sub forma modernă, cea de azi, a apărut pentru a stinge conflictele între religii şi etnii, pentru a diminua discriminarea persoanelor care nu au aceleaşi viziuni ca toţi ceilalţi la nivel mondial. Această idee s-a dezvoltat, iar liberalismul susţine faptul că statul trebuie să privească neutru orice opinie şi manifestare socială a poporului. Printr-o astfel de decizie, societatea civilă primeşte dreptul la libera exprimare. Acesta cuprinde libertatea opiniei şi a exprimării, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau alt mijloc posibil. În Republica Moldova acest drept este garantat prin articolul 32 al Constituţiei.
Un alt drept relevant pentru o comunitate este dreptul la educaţie, ceea ce sporeşte gradul intelectual al societăţii. Acest drept este totodată şi o obligatiune stabilită prin lege. Iar în acest context, dreptul la informare este inseparabil.
Drepturile şi toleranţa sunt “surorile” care relaţionează perfect. O societate ar trebui să arate exact ca o piramidă la temelia căreia stau principiile democratice, iar in vârf: prosperitatea şi armonia persoanelor.
Sămânţa toleranţei şi respectului a răsărit şi creşte. Noi trebuie s-o protejăm pentru ca aceasta să înflorească.
Valeria MURZAC,
cl. a XII-a IP LT “Ion Creangă” s. Popeştii de Sus, r-nul Drochia
