Din 25 august, mai mulți moldoveni vor avea acces la secretul de stat.
Desigur, mă refer nu la moldovenii simpli, ci la moldovenii un pic mai „speciali”. Or, după multe discuții în cadrul comisiilor parlamentare (și, evident, în interiorul partidelor), Legislativul a decis să extindă numărul funcționarilor cu acces la secretul de stat.
Astfel, „lista privile-giaților” s-a lărgit la peste 230 de persoane, o bună parte dintre care, sincer spus, cam nu prea au ce căuta acolo. Or, atât activitatea instituțiilor pe care aceștia le conduc, cât și atribuțiile lor ca șefi, nu au nici o tangență cu secretizarea, indiferent de gradul acesteia.
Conform legislației, sunt atribuite la secret de stat informațiile din 5 domenii: apărării naționale; economiei, științei și tehnicii; relațiilor externe; securității statului și asigurării ordinii de drept; activității autorităților publice…
În care dintre aceste cinci compartimente se încadrează, spre exemplu, competențele președintelui Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA), sau a președintelui Comisiei Electorale Centrale (CEC), a președintelui Autorității Naționale de Integritate (ANI), a președintelui și membrilor Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), a președinților instanțelor judecătorești?! Pentru ce-i trebuie șefului aceluiași CCA să cunoască câte tancuri are Moldova, dacă funcția instituției sale este de a proteja spațiul informațional și de a supraveghea radiodifuzorii la capitolul pluralismului de idei, în cadrul emisiunilor difuzate?! Ori la ce bun CSM-ului informații secrete cu privire la activitatea politico-financiară externă a țării, dacă el coordonează și „administrează” activitatea judecătorilor?!…
Întrebări din astea sunt cu duiumul. Și la fiecare întrebare, autoritățile vor veni cu zeci de explicații. Când, de fapt, ar trebui să vină cu răspunsuri. Iar „răspunsurile”, cel puțin pentru mine, este unul singur: la anul avem alegeri parlamentare…
Și chiar dacă recentele modificări ale Codului Electoral favorizează așa-numitele partide oligarhice (adică cu bani, relații și „dosare de convingere”), „măsluirea” anumitor funcționari nu strică deloc. Din contra, ajută la continuarea reformelor de „fortificare a unui stat european, suveran, democrat, independent” și bla, bla, bla cu elicoptere, avioane private, cumetrii la Condrița, vacanțe (escapade) de lux în SUA și UE, pensii de 961 și un deficit bugetar de 4,1 miliarde lei…
Conform legislației, păstrarea secretului de stat este remunerată cu un spor de 10% din salariu. Respectiv, novicii deținători ai secretului de stat vor încasa bonusuri salariale de la 400 la 2525 de lei lunar. Adică, aproape jumătate din pensia minimă și cu 145 de lei mai mult, decât salariul minim garantat…
Noi, cetățenii de rând, tot avem acces la secretul de stat. Numai că fără adaosuri la salarii și în condiții și generații diferite. Or, conform legislației, o anumită informație (în dependență de valoarea-i pentru securitatea statului) poate fi secretizată pentru o perioadă de la 5 la 25 de ani. La expirarea „termenului de garanție”, aceasta urmează a fi făcută publică.
Dar.. Comisia interdepartamentală pentru protecția secretului de stat (structură ce ar trebui să asigure publicarea informațiilor desecretizate), nu și-a actualizat site-ul (www.secret.gov.md) de, aproximativ, șapte ani! Ultima postare datează din octombrie 2010 și se referă exclusiv la câteva documente din perioada guvernării comuniste, între anii 2007-2008. De atunci încoace…
P.S. „În Republica Moldova chiar și desecretizarea este secret de stat”…
Andrei BULGARU
