Tradiţiile şcolii sofiene nu se pierd

Satul Sofia este prima localitate din raion unde a avut loc, de altfel, nu fără succes, optimizarea unei instituţii de învăţământ sub o formă nouă — prin absorbţie. Despre acest proces am discutat cu Aurelia Mocanu, directoare, Gimnaziul „Viorel Cantemir”, Sofia.

— Doamnă Aurelia, nu vă doare inima?

— Ba încă cum. Satul nostru, cu bogate tradiţii, a ajuns să trăiască aceste durute clipe. Gimnaziul „de la iarmaroc” are 80 de ani de activitate. Şi anume în ajun de acest important jubileu a trebuit să mergem la sacrificiu. Însă alternative nu existau. Devenise absolut imposibilă funcţionarea lui în continuare, numărul de copii se reducea cu fiecare an, iar bugetul devenea mai scund, insuficient pentru a acoperi necesităţile vitale ale instituţiei. Aici deja nu erau mijloace financiare pentru achitarea cursurilor de reciclare, a deplasărilor, orele de dirigenţie sau a lucrului pe cercuri. Doi ani la rând şi eu am avut ore de istorie în această instituţie şi cunosc problemele din interior.

— Evenimentul s-a produs brusc, accidental?

— Desigur că nu. În ultimul timp tot mai des se discuta această oportunitate nu numai la nivel de raion, dar şi în colectivul didactic, cu părinţii şi elevii. Pentru circa 90 de elevi şi 10 cadre didactice trebuia „întreţinută”, din toate punctele de vedere, întreaga clădire: lumină, căldură, reparaţie, cheltuieli de alt gen etc.

— Şi, respectiv, s-a ajuns la decizia comună…

— După pregătirea morală au urmat acţiuni concrete. Absolut toţi au acceptat integrarea, proces ce a decurs nebolnăvicios. Toţi copiii au fost repartizaţi prin clasele respective, ei adaptându-se foarte uşor. Toţi cei 10 pedagogi au fost încadraţi în echipă cu program de muncă respectiv. Ba mai mult, şi matuşca Veronica a primt ore de religie, a fost angajat şi un operator la cazanul pe gaze, o dereticătoare.

— Iar bunurile?

— Le-am primit de la Tatiana Railean, fosta manageră al instituţiei, prin act de primire-predare. Imobilul rămâne a fi proprietatea primăriei, care ar trebui repejor să se gândească cum să-l utilizeze să nu se demoleze sau să pască vitele pe acolo.

— Respectiv, efectivul Gimnaziului „Viorel Cantemir” s-a modificat.

— Anterior la noi erau 13 complete de clase, în prezent avem 17. Numărul de elevi s-a mărit şi ajunge acum la 380, astfel instituţia noastră devenind cea mai mare din raion printre cele de profil. Toţi pedagogii sunt specialişti cu studii superioare, foarte experimentaţi.

— Gimnaziul din centrul satului anterior a avut statut de liceu, presupun că şi baza materială este una bună.

— Desigur, avem cabinete şi o bibliotecă bine dotate, unul din ele este „multimedia”, două table interactive, lucrăm deja în proiectul cu roboţei, sala sportivă şi cea festivă stau la dispoziţia copiilor. În prezent este reparată capital ospătăria. În toată încăperea este foarte cald.

— Toate bune până aici. Dar cum este asigurată venirea la ore a acestor copii din capătul satului, din mahala Strâmbeni?

— Instituţia noastră este situată în centrul satului, avem copii din toate mahalalele, unii vin de la o distanţă poate mai mare decât cei din Strâmbeni. La grădiniţa, situată în centru, lângă instituţia noastră, vin copiii din tot satul. Şi nimeni nu se plânge. Adică distanţa nu este o piedică sau un obstacol. Problema noastră constă în alta. Odată cu desfiinţarea liceului 31 de copii pleacă la Drochia să-şi continuie studiile. Dar nu dispun de transport, iar în autobusul de rută nu încap. Mai mult, ei se deplasează ocazional, cu autostop, fapt strigător la cer. Deşi instituţia care i-a încadrat a primit şi bugetul per/elev şi este datoare să organizeze transportarea în siguranţă a copiilor la studii.

— Satul Sofia întotdeauna a fost proslăvit de absolvenţii şi, ulterior, de specialiştii cu renume în diverse domenii.

— Credeţi că nu ne doare sufletul că am pus semnătura pe actul de lichidare a gimnaziului, cu mari şi deosebite tradiţii? Adevărat, toată societatea cunoaşte nume răsunătoare de sofieni în orice domeniu, savanţi, cercetători ce de mai multe decenii lasă amprente profesionale adânci atât la nivel local cât şi republican. Aşa că noi ne dorim să asigurăm acestui proces continuitate, să avem o instituţie de învăţământ puternică unde să se facă carte de calitate, dar şi să se păstreze tradiţiile şcolii sofiene.

— Vă dorim doar succese şi realizări pe potriva muncii depuse.

A înregistrat Valentina CEBOTARI