„Tradiţiile trebuie păstrate, dar nu profanate”

Miercuri dimineaţa, la redacţia ziarului „Glia drochiană” au venit preotul Valeriu Radu-Tătaru, parohul Bisericii „Sfânta Treime” din satul Sofia, însoţit de consătencile Ludmila Pleşca, Nina Storogan şi Emilia Borş.

– Satul Sofia este o localitate cu oameni gospodari şi tradiţii frumoase, – a declarat preotul Valeriu Radu-Tătaru, de cum a păşit pragul redacţiei. – „Verdele” este unul din obiceiurile cu rădăcini, ce s-a făcut cunoscut în întreaga republică, ba şi peste hotarele ţării. E frumos şi bine când oamenii îşi cinstesc strămoşii, inclusiv, prin părstrarea şi promovarea tradiţiilor. Atât că îngrijindu-ne de obiceiuri, nu trebuie să neglijăm nici cultura ortodoxă. De rând cu valorificarea datinilor, este necesar să respectăm şi învăţătura Sfintei Biserici Ortodoxe. În opinia mea, „Verdele” sărbătorit în zi de post, în chiar prima zi din Postul „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”, cu mâncăruri din carne, cu muzică şi umblări gălăgioase cu gloata prin sat, nu este decât o profanare a bunei şi valoroasei tradiţii.

– „Verdele” s-a sărbătorit totdeauna la Sofia, – a continuat Ludmila Pleşca, una din femeile care îl însoţeau pe preot. – Fiind mică, mergeam împreună cu mama la asemenea întruniri. Atât că bucatele erau strict de post, iar hălăduirea cu muzică şi chiuituri prin sat nu-şi avea locul.

– Insist să fiu înţeles corect, – a intervenit din nou preotul. – Eu nu sunt împotriva „Verdelui”. Dimpotrivă, susţin că sărbătorirea lui este un eveniment minunat, iar păstrarea şi transmiterea acestei tradiţii din neam în neam şi de la om la om, este un mare lucru şi nu reuşeşte fiecărei localităţi. Îndemnul meu, însă, este următorul: organizaţi, oameni buni, manifestarea în zi de câşlegi! Sofienii mă cunosc, sunt preot, dar şi om ca toţi ceilalţi, îmi place şi apreciez muzica, veselia, dar nu cele fără noimă. Cu mare drag aş participa şi eu la asemenea întruniri, unde poţi să comunici, să faci schimb de păreri, să înveţi, să reţii lucruri deştepte. Dar eu sunt categoric împotriva pângăririi, batjocoririi, necinstirii obiceiului lăsat drept moştenire. Repet, profanare prin mâncăruri interzise în post, prin huiduieli obraznice la adresa consătenilor întâlniţi în cale în timpul zgomotosului cutreierat prin sat, prin cuvinte necenzurate şi vorbe urâte. Pentru mine personal este de neînţeles faptul, când omul nu se trudeşte să facă o rugăciune în Ziua Tuturor Sfinţilor, prăznuită în duminica dinaintea „Verdelui”, dar se avântă în vârcolul  unui eveniment ce este continuu pângărit de la un an la altul.

– Alături de consătencile mele, am sărbătorit de mai multe ori „Verdele”, – a declarat Emilia Borş. – Este un obicei frumos, caracteristic, din câte ştiu, doar satului nostru. Din păcate, în ultimii ani se tot schimbă şi, spre regret, nu în bine. Dacă ar fi să renunţăm la „completările” noi şi să revenim la caracteristicile iniţiale ale „Verdelui” sărbătoarea s-ar încadra şi în canoanele bisericeşti şi în simţurile omeneşti.

– Mă doare, – a mărturisit parohul de la „Sfânta Treime”, – când preoţii din parohia Drochia mă întreabă: „Părinte, unde s-a mai văzut ca în Postul Sfinţilor Apostoli, perioadă ruptă din Postul Mare, creştinii unui sat întreg, mai ales cum este Sofia, localitate cu istorie adâncă şi oameni oneşti, să se arunce cu trup şi suflet în păcatul desfrâului şi al imoralităţii?”. Ce să le răspund: că am vorbit de zeci de ori pe această temă şi din Amvon, şi pe la mesele de pomenire, şi prin târg… Îmi pare rău că nu sunt înţeles, deoarece, până la urmă, fiecare om îşi scrie destinul, fiecare persoană răspunde pentru faptele sale şi fiecare creştin urmează să dea seama la vremea lui în faţa lui Dumnezeu.

– Învăţătura ortodoxă spune, că ascultarea este mai presus decât postul şi rugăciunea, – a stăruit să menţioneze Nina Storogan. – De aceea, eu cred că îndemnul preotului, argumentele aduse de dumnealui trebuie să fie auzite, întâi de toate, de organizatorii acestui eveniment. Deoarece anume de ei depinde foarte mult cum va fi orânduit „Verdele” pentru ca să nu încalce nici canonul bisericesc – regula de aur a creştinilor, nici obiceiul strămoşesc – zestrea lăsată de înaintaşi.

A înregistrat

Liuba BULGARU