Trăiesc a doua tinereţe

Rodica şi Mihail Musteaţă sunt gospodari bine cunoscuţi în satul Drochia, fapt confirmat şi de unii consăteni de-ai lor, de cei care îi cunosc de mai mult timp, dar şi de care m-am convins eu singură la prima vizită — atât exteriorul cât şi interiorul gospodăriei elocvent demonstrau vădit acest lucru.

Gospodarul se cunoaşte de la poartă, iar gospodina — de la prag, zice un vechi proverb. Familia Musteaţă pe drept cuvânt îndreptăţește adevărul exprimat de înţelepciunea populară. Dar ei nu divizeară domeniile de activitate la domiciliu: unde este mai mult de lucru acolo sar amândoi. O casă mare şi frumoasă cu două nivele cu o ogradă extinsă şi amenajată, cu gard şi grădină bine ajustate şi îngrijite, ce stau în văzul tuturor, trebuie să facă cinste nu doar gospodarilor, ci şi întregului sat. Ea se află la o margine de sat și constituie cartea de vizită a localităţii. Asta ceea ce se referă la aranjare şi menţinerea ordinii.

„Însă cât priveşte frumuseţea, vă invit să veniţi la vară, să vedeţi câte flori frumoase avem, o bună parte din ele fiind selectată, înmulţită şi cultivată chiar de mine, e o adevărată împărăţie”, — nu fără mândrie ne mărturisi stăpâna gospodăriei, or, Mihail era la serviciu. Dânsul munceşte în calitate de inginer funciar la primărie. „Eu am activat în funcţie de merceologă, de vânzătoare, acum sunt statistă pe satul nostru”, continuă Rodica.

Din relatările Rodicăi am aflat, că ei au doi copii proprii, de 25 şi 27 de ani. Iar când s-au maturizat şi au părăsit cuibul părintesc, ambii soţi au fost afectaţi de tristeţe şi nostalgie după serile gălăgioase şi zburdătura copiilor ce umpleau odăile şi curtea. Au lansat ideea că vor să ia în plasament câţiva copii. Au cântărit bine, au analizat, şi-au evaluat puterile, forţele, capacităţile, dar şi posibilităţile, apoi au făcut publică ideea: la un consiliu comun al familiei au discutat şi au decis că e un lucru mare şi mărinimos.

Şi aşa, în 2015, familia lor s-a mărit brusc cu trei membri: Veruţa de 3 ani şi 5 luni, frăţiorul ei Mihail de 1 an şi 5 luni şi Sănduţ de 2 ani şi 8 luni. Mici, mărunţei și nedeprinşi cu multe. Noii părinţi au depus foarte multe eforturi şi datorită grijei părinteşti a Rodicăi şi a lui Mihail ei s-au adaptat repejor. Se părea, că în viaţa lor toate lucrurile luaseră o stabilitate, fiind ajustate din toate punctele de vedere, începu a se deprinde cu gălăgia şi alergătura celor mici, cu caracterele şi dorinţele lor, când o nouă surpriză avea să-i facă să-şi schimbe cursul vieţii. De la Direcţia Asistenţă Socială şi Protecţia Familiei Drochia li s-a propus să adăpostească un îngeraş de fată de numai 4 luni pe timpul, cât mama ei va sta la tratament în staţionar. La termenul stabilit fetiţa a fost reîntoarsă în familie. Dar nu pe mult timp, căci aşa a vrut soarta, ca timp de aproape 3 luni micuţa să migreze din spital în spital.

Însă într-o lună ea reuşise să brăzdeze şi să lase urme adânci în sufletele lor. Soţii Rodica şi Mihail nu o puteau uita, le era tare dragă şi le devenise foarte apropiată. Iar când veni a doua propunere de la oficialităţi, ei nici nu au stat pe gânduri să mediteze. Au decis promt. Şi Dumitriţa s-a pomenit iarăşi în familia Musteaţă, acum deja în plasament. Mulţi copii ar putea să o invidieze în planul dragostei, atitudinii, atenţiei şi grijii ce i-o poartă atât părinţii adoptivi, cât şi fraţii şi surorile mai mari. Rodica cu Mihail pregătesc pachetul de documente pentru a o înfia.

Acum soţii Musteaţă, deşi nu sunt chiar tineri, trăiesc a doua tinereţe prin copilăria acestor copii, care aveau o mare nevoie şi o profundă necesitate de căldura unor părinţi înţelepţi, curajoşi, dar foarte buni la inimă şi cu sufletul deschis spre a face bine.

Valentina CEBOTARI