Strada Libertăţii din oraşul Drochia nu este un drum orăşenesc, ci un dezastru. Este suficient o bură de ploaie, că gropile ce depăşesc în adâncime jumătate de metru, se umplu cu apă şi noroi. Faptul acesta ne îngreunează accesul spre gospodăriile proprii. Şi dacă în perioada rece a anului suntem nevoiţi doar să luăm cu asalt mlaştina, apoi pe timp de vară, ne vedem nevoiţi să îndurăm şi mirosul insuportabil de mocirlă. “Vârf la glugă” este şi lipsa iluminatului stradal. Astfel că, de ani buni orbecăim prin nămol şi prin întuneric.
Ne-am spus păsul tuturor primarilor de până acum. Dar… vorba noastră rămâne în surdină, iar carul — pe acelaşi loc.
Această scrisoare am ticluit-o şi semnat-o două familii, căci cel mai mult noroiul afectează gospodăriile noastre. Pentru că apa, acumulându-se, îşi face drum de scurgere prin curţile noastre. Dar credem, că suferinţa chiar dacă e proprie unei singure persoane, ea trebuie auzită, luată la catastif şi planificată pentru ajustare. Aşa face sau, cel puţin, trebuie să facă un gospodar adevărat al unei localităţi.
Acum, iată, ne adresăm şi gazetei. Faceţi ceva, oameni buni, că e prăpădul!
Maria RUSU, Mihail GHEORGHELAŞ,
str. Libertăţii, or. Drochia