Trecutul este comoara prezentului

„Căsuţe în stil bătrânesc, peisaje rustice absolut încântătoare, răstigniri de o frumuseţe nemaipomenită, uliţe înguste, fântâni cu ape cristaline şi ghizdele istorice, la care mai adăugăm multe tradiţii păstrate din generaţie în generaţie: toate oferă satului Şuri o imagine inedită, pe cât de unică, pe atât de monumentală şi de nedepăşit”.
Stas CEBOTARI

Ce n-am zice dar Facebook-ul este totuşi o sursă reală nu doar de informare, ci şi de învăţare şi cunoaştere.
Deunăzi, am rămas fascinată de câteva poze postate pe pagina lui, cum scria acolo, Cebotari Stas. În ele erau redate crâmpeie peisagistice unicale, drumuri rurale îngustate de vreme şi, respectiv, nefiind practicabile pentru transport, purtau un covor verde din iarbă mustoasă, case cu un veac în spate, flori crescute din „mila Domnului”, neîngrijite de nimeni, dar frumoase precum poate fi doar naturaleţea.
M-am gândit atunci: „Ce ochi, ce rafinament, cât spirit de observaţie!” Am şi conchis în mintea mea, că autorul are un suflet deosebit, receptiv la frumos şi dornic de a transmite aceste calde emoţii.
Mai apoi, când am citit şi mesajul emis împreună cu pozele, această opinie a devenit una şi mai sigură. Or, băiatul (s-a dovedit a fi un adolescent), scria foarte îngrijit, cu respectarea tuturor rigorilor gramaticale, stilistice şi sintactice, dar şi se exprima foarte emotiv, fapt ce dădea un suport şi mai temeinic pozelor expuse.
I-am scris un mesaj prin care îl îndemnam să-şi extindă impresiile, gândurile, ajustând astfel un material de ziar.
A acceptat. Atunci am aflat că Stas Cebotari este un tânăr de 17 ani, originar din satul Şuri, elev al IPLT „Mihai Eminescu” din oraşul Drochia. Este membru al Ansamblului Folcloric „Vatra” din satul natal Şuri. Activează în calitate de voluntar activ al AO „Bunicii Grijulii”. Tot el este membru al Consiliului Raional al Tinerilor din Drochia. Dar mai este şi voluntar al Asociaţiei Promo-LEX şi vicepreşedinte al Consiliului de elevi a IPLT „M. Eminescu”.

Concluzia este una absolut clară şi evidentă: băiatul este foarte activ şi foarte implicat. În continuare putem deduce, că el este unul dintre puţinii tineri cărora le este străină indiferenţa şi care nu aşteaptă „pară mălăiaţă”, ci se încadrează în diverse activităţi benefice sie şi societăţii.
L-am întrebat despre pasiunea sa pentru baştină, căci numai o persoană îndrăgostită de satul natal caută, găseşte şi scoate la lumina zile asemenea „mostre” rezistente în timp.
„Totul a pornit de la o simplă ieşire în sat. Îmi place să mă plimb pe uliţele localităţii noastre, în deosebi pe cele lăturalnice, cu case bătrâneşti, multe din ele rămase fără stăpân, dar cu istoria vieţii lor imprimată în ferestrele demult nevopsite, în porţile parcă spijinite într-un picior, în fântânile neprimenite, dar cu apă rece şi cristalină… M-a impresionat mai ales o măhăluţă. M-a lăsat mască prin frumuseţea lucrurilor pe care le ascunde, fiecare din ele de o valoare incontestabilă.
Am întâlnit în drumul meu câteva căsuţe bătrâneşti. Am dat de o frumoasă răstignire de lângă o fântâniţă ce datează încă din 1935, după cum anunţa inscripţia de pe colan. Am văzut o curte frumos amenajată şi o bătrânică care lucra prin ogradă, singura persoană întâlnită în acea mahala.
Mi-am dorit să imortalizez acele momente, acele locuri şi acele frumuseţi rustice, găsindu-le drept legătură dintre trecut, prezent şi viitor. În goana vieţii, rareori ne permitem a ne opri să admirăm asemenea imagini cu pondere emoţională. Totuşi, vă îndemn să sacrificaţi o clipă din activitatea cotidiană şi să aruncaţi o privire în jur. Să vedeţi ce alifie pentru suflet veţi descoperi!”
Imposibil de redat într-un ziar cu formatul alb-negru toată frumuseţea şi irepetabilul acelor imagini realizate în satul Şuri, de aceea mergeţi pe Facebook la Cebotari Stas şi el vă va ghida.

Liuba BULGARU