Trimisul Domnului la Șuri
În ziua frumoasă de toamnă, cu mult soare și lumină, la 4 octombrie, domnul Dumitru Grosu, profesor de istorie, cercetător științific, scriitor, a trăit deosebita, incomparabila bucurie a culesului rodului muncii ample, migăloase, extenuante, în care s-a angajat mai mulți ani în urmă să scrie o carte despre istoria satului de baștină Șuri.
Poate din 1980, când a absolvit facultatea de istorie a Universității de Stat din Moldova cu mențiune și și-a dat sama, că cunoaște foarte bine (pe 5=10) istoria universală, dar știe prea puțin despre satul în care a crescut. Chiar fiind lector, timp de doi ani la facultatea de istorie a Universității Pedagogice de Stat ”Ion Creangă”, unde i se profila o perspectivă clară de viitor, renunță și revine în sat la școală, profesor de istorie. Aici, cu oricine s-ar fi întâlnit, cu oricine ar fi intrat în vorbă avea ce-i spune despre viața lui, despre ce a mai auzit de la bunei, de la părinți. Și când raporta aceste vorbe la istoria țării, regăsea aici și satul Șuri. Apăreau idei ispititoare, care trebuiau argumentate. i-a picat bine solicitarea Fundației ”Draghiștea” de a scrie un eseu despre satul Șuri pentru Enciclopedia ”Localitățile Republicii Moldova”. Eseul (a se vedea vol. 13, pag. 208) a fost înalt apreciat și lumea a aflat ce prezintă satul Șuri.
A fost o încercare, a fost o probă a îndemânării. Acum dispunea de o seamă de materiale de arhivă, avea experiența și răbdarea lucrului în arhivă, acum chestiunea prioritară în preocupările, în activitatea profesorului a devenit scrierea unei monografii a satului. Și au trecut 5-6 ani cu gândul mereu la monografie și cu pixul pe hârtie. Și din an în an munca se cerea tot mai intensă. Despre această muncă ne vorbește numărul impresionant de surse bibliografice, indicate la sfârșitul fiecărui capitol. Dar munca încoronează opera.
Și acum cartea ”Satul Șuri: file de istorie” stă în teancuri pe masă în fața lui, a autorului Dumitru Grosu. În sală – primarul Petru Turculeț e martor că s-au respectat toate rigoriile epidemiei – sunt la limită rudele, prieteni, colegi – toți au venit să-și împărtășească bucuria lansării operei.
Cartea are un aspect poligrafic excelent, o înfățișare sugestivă, atrăgătoare. Ea e restructurată pe capitole și ele sunt 15. Textul suplimentat de fotografii, unele dintre ele de epocă, scheme, liste, anexe cu facsimile, scuturate de colbul arhivelor, se întinde pe 430 de pagini, pe ultima dintre ele e așezat arborele genealogic al familiei Grosu din satul Șuri.
Dumitru Grosu, autorul, expune în mod natural, cronologic, succesiv, perioadele, momentele, evenimentele cruciale, întâmplările, faptele-cheie din istoria țării și a satului, care s-au perindat de la 1631 – anul atestării documentare a localității, până în zilele noastre.
Deși scrisă în stil istoric, științific, limbajul este simplu, limpede, pe înțelesul oricui.
Autorului nu-i scapă nimic din ceea ce i se arată în sursele de arhivă și ar putea pune în lumină evoluția economică și demografică, socială și culturală a satului, condițiile de viață și de trai ale locuitorilor lui. Pe lângă vicisitudinile prin care trecea poporul, autorul arată, în detalii, și starea lui spirituală, tendința lui spre credința sacră, spre lumină.
Cititorul va găsi în paginile monografiei sute de nume (unii pe ale lor înșiși), ale consătenilor de azi și din veacuri, care, prin muncă și abilități, prin dorința de a lăsa urme pentru posteritate, prin perseverență și cunoștințe profunde, prin sacrificiu sau individualizat fiecare în domeniul său, a contribuit la propășirea baștinei, ducându-i faima în lume prin realizări remarcabile și modelând caracterele, sufletele oamenilor în mijlocul cărora trăiesc.
Am cunoscut nume de preoți cucernici, am cunoscut și mai cunosc învățători, profesori valoroși, merituoși, pe unul dintre ei l-am văzut cum numai am luat cartea în mâini – Dumitru Grosu. El a fost absolventul primei promoții a râvnitei școli medii din Șuri. El – am spus și la lansarea cărții – a fost parcă trimis de Dumnezeu șurenilor, ca, director fiind, să transforme școala medie în Liceu Teoretic, conferindu-i numele lui Viorel Ciobanu, fost elev al școlii, căzut în războiul de pe Nistru.
Și l-a mai binecuvântat Dumnezeu pe Dumitru Grosu, și l-a învrednicit să scrie monografia ”Satul Șuri: file de istorie”, care este un veritabil monument al satului, dar și al autorului deopotrivă.
În legătură cu evenimentul s-au pronunțat Petru Turculeț, primarul comunei Șuri, Alexandru Bobeică, coleg de facultate, cercetător științific și scriitor, subsemnatul și alții.
Celor prezenți autorul le-a oferit cărți cu autografe.
Vitalie ZAGAIEVSCNI
