O axiomă pe care o cunoaştem cu toţii şi nu prea avem ce filosofa la acest capitol. Dar… În istoria popoarelor se întâmplă cazuri, când anumiţi actori politici scuipă peste morală şi fac orice întru a-şi satisface poftele.
Vorbesc aici nu despre actualii politicieni, care prin tot felul de declaraţii şi filmuleţe porno se întrec la cine-i mai pro-european, la cine-i mai patriot şi pe ghebul cui să pună miliardele furate. Vorbesc despre cei care nu au fost, nu sunt şi, aparent, nu vor fi vreodată la cârma Republicii Moldova!… Şi nu pentru că nu vor, ci pentru că ei îşi doresc comasarea a două state şi, respectiv, un Guvern comun. Vorbesc despre unionişti şi marşul prostesc de săptămâna trecută!
Bine, Constituţia noastră, Constituţia RM, adică, nu îngrădeşte dreptul persoanelor de a organiza şi participa la tot felul de manifestaţii, proteste, marşuri şi etc. (După cum nu îngrădeşte nici dreptul la libera exprimare)… Totuşi, pur subiectiv, cred că uneori moralul ar trebui să prevaleze asupra politicului. Or, este la subsolul josniciei să organizezi o acţiune pro-unire, pe fundalul unei tragedii!
În România, Executivul a demisionat la solicitarea cetăţenilor, ca urmare a incendiului dintr-un club de noapte, soldat cu 50 de morţi. În Moldova, Guvernul a fost demis de Parlament, ca urmare a hârjonelilor din ultima AIE. Iar victime ale acesteia sunt peste 3 milioane de oameni!… La moment, singurul lucru care, într-un fel sau altul, unifică aceste două state este suferinţa umană!
Aparent, anumiţi iubitori de lozinci şi pancarte politice înţeleg noţiunea de „tragedie” puţin altfel, decât restul concetăţenilor, la fel vorbitori de limbă română. Pentru ei contează doar lipsa guvernelor funcţionale şi atât. Cauzele şi, mai ales, consecinţele situaţiei create, nu au nici o importanţă pentru ei. Mare scofală că ţara este în plină criză politico-economică… Unirea este mai importantă! Doar unirea cu România ne poate salva!…
Cum?! Cum ne poate salva această unire şi acel guvern comun?! Cu ajutorul unei baghete magice care scoate iepuraşi din pălărie?! Sau poate cu ajutorul extratereştrilor care împărtăşesc aceleaşi idei? Cum?!…
Adepţii şi promulgatorii unionismului măcar ştiu despre ce vorbesc?! Îşi dau ei oare seama cât de greu, îndelungat şi anevios este acest procedeu?! Mai ales că vorbim despre două state a căror independenţă şi suveranitate este recunoscută la nivel internaţional! Ba, România este deja membru UE. Iar acest fapt implică anumite obligaţiuni şi responsabilităţi…
În concluzie, actul unionist de săptămâna trecută mi se pare nesăbuit, grotesc, lipsit de bun simţ şi depăşit de timp. Unirea, reunificarea, revenirea la „patria mamă” sau cum ar striga ei acolo, trebuia înfăptuită la începutul anilor ’90, când erau toate premisele pentru aceasta. Acum, însă, este prea târziu. Şi, la modul cel mai sincer, majoritatea „fraţilor de peste Prut” nu au nici un chef să ne ducă în cârcă…
P.S. „Mediocrii joacă „Hora unirii” mult mai bine decât oamenii inteligenţi” (Geogre Budoi).
Andrei BULGARU
