Urmaşii boierului Hasnaş au revenit la origine
Veaceslav Magaleas, primarul satului Sofia, salută oaspeții simpozionului științific
Fiecare sat îşi creează istoria proprie. Şi norocul lui dacă are cine să păstreze moştenirea istorică şi s-o promoveze pentru generaţiile ulterioare.
Satul Sofia este unul din cele mai norocoase localităţi în acest sens. Cunoscutul istoric Iacob Babira, împreună cu soţia sa profesoara Elena Babira, au adunat materiale şi obiecte, le-au sistematizat şi au scris monografia localităţii, au creat un muzeu al satului, care din 1990 este amplasat în Conacul boierului Ion Hasnaş, o perlă a istoriei. Muzeul a devenit nu doar un centru cultural, ci şi o „oglindă, în care sofienii se pot recunoaşte”.
Or, elevii din localitate, îndrumaţi de profesoara Aurelia Mocanu, o înveterată iubitoare a istoriei satului, în deosebi, a dinastiei Hasnaş, găsesc în această instituţie răspunsuri la multe întrebări din viaţa localităţii. Or, satul Sofia este bogat în oameni harnici şi deştepţi, cu realizări frumoase în diverse domenii. Numai oameni de ştiinţă sunt vreo 70.
Anul acesta se împlinesc 170 de ani de la edificarea Conacului boieresc, acestui eveniment fiindu-i dedicat un simpozion ştiinţific internaţional. În luările de cuvânt a fost menţionat aportul istoric al boierului Ion Hasnaş la fondarea şi dezvoltarea satului. Mai detaliat la acest subiect a informat publicul Vitalie Zagaievschi, care a studiat amănunţit substratul istoric al întregului raion, creat de boierimea existentă în acele timpuri. Evident, că în detalii s-a oprit la personalitatea boierului Hasnaş, care a blagoslovit benefic această localitate, ce se dezvoltă şi îşi crează destinul sub oblăduirea Domnului.
Părinţii Anfisa şi Domentie Hasnaş au repartizat moşiile deţinute copiilor săi: Anei i-a revenit satul Petreni, lui Mihail – satul Hăsnăşenii Mari, iar lui Ion – pământurile viitoarei localităţi Sofia. Aici veneau la muncă trăitori din împrejurimi: Bădiceni, Mândâc, Strâmba, lipoveni, că „acest boier plătea mai bine şi se comporta mai omeneşte”. Locuiau în şoproane din primăvară până toamna târziu. Iar când boierul i-a văzut doritori de a se aşeza cu traiul aici, le-a permis să-şi construiască aşezări permanente pe moşia sa. Boierul Ion Hasnaş, cu studiile făcute la Viena în domeniul construcţiei în cinstea mamei sale, a „botezat” aşezarea “satul Anfisovca”, pe care a dorit să o vadă în formă de potcoavă, dar strict pe măhăli, ele fiind 4 la număr. Legenda spune, că boierul a îngropat în cele patru părţi ale satului câte o cruce din aur, ca ele să protejeze satul de „cele rele”. Mai târziu, în 1920, satul a fost redenumit în Sofia, în cinstea Sf. Sofia.
Apoi a construit o şcoală pentru copiii ce au apărut în familiile stabilite. Mai mult, fiind o fire mult prea credincioasă, Ion Hasnaş a planificat şi a construit Biserica „Sfânta Treime”, ce activează şi astăzi, uşile ei nefiind închise nici în perioadele de răstrişte şi de ignorare a creştinismului, acesta fiind un mare dar pentru sofieni până în prezent.
În 1848 şi-a construit Conacul boieresc, care, ulterior, peste ani, a servit drept şcoală medie pentru multe generaţii de copii, a găzduit şi ambulatorul satului. De aproape 40 de ani este un loc potrivit pentru muzeul de istorie şi etnografie a satului, or, el mai păstrează în sine spiritul acelor timpuri de demult. Interiorul cu sobele de teracotă smălțuită, cu decor ornamental şi tavanul cu elemente arhitecturale specifice ne vorbesc despre faptul că edificiul are şi o importanță artistică națională.
Toate aceste elemente au provocat un mare interes descendenţilor din familia Hasnaş. Un fior emoţionant au trăit cele două familii de Hasnaş: Vladimir şi Verginia Hasnaş (Ungheni) şi Vera Hasnaş cu Anatol Simionica (Bălţi). Ei au luat cunoştinţă cu toate sălile muzeului, au admirat exteriorul, s-au minunat de construcţiile vechi intacte: depozitul şi cele două beciuri.
Foarte mult i-a impresionat Biserica „Sfânta Treime”, ce poartă pecetea anilor, dar care, la iniţiativa parohului Valeriu Radu-Tătaru, cu ajutorul enoriaşilor, se primeneşte permanent. Oaspeţii au adus în dar sfântului lăcaş fiecare câte o icoană.
Plini de emoţii, au coborât în cavoul din curtea bisericii, unde, conform unei versiuni, odihnesc oasele boierului Ion Hasnaş, descoperite în ograda lăcaşului. Plini de evlavie, membrii familiei Hasnaş au depus flori vii la căpătâiul strămoşului lor, au aprins lumânări întru pomenirea lui.
Astfel, prin această vizită ei au revenit la origine, la baştină, după cum a menţionat primarul Veaceslav Magaleas, rădăcinilie lor fiind pornite de aici.
Un omagiu muzical satului Sofia, fondatorul căruia este boierul Hasnaş a adus Ansamblul folcloric „Ţărăncuţele”, elevii gimnaziului – prin dansul tradiţional „Hangul ca la Sofia”, iar ex-primarul Ion Proca, băştinaşul Valeriu Zaharia şi eleva Corina Rusu – prin versuri.
Cinste şi veşnică pomenire boierului Ion Hasnaş, cel care a pus începutul şi a făurit istoria localităţii!
Valentina CEBOTARI
