Vasile GRĂDINARU, preşedintele raionului Drochia
Bună sau rea, utilă sau nu prea, dar organizarea careurilor festive cu prilejul începerii unui nou an şcolar, a devenit deja o tradiţie. Tot un obicei este şi prezenţa responsabililor organelor de conducere, în cazul nostru, rai-onal, la aceste întruniri. Oaspeţii adresează elevilor felicitări şi urări de „Drum bun!” în Ţara Cunoştinţelor, iar pedagogilor – succese în instruire. Un asemenea mesaj a avut şi Vasile Grădinaru, preşedintele raionului Drochia, pentru copiii şi nepoţii consătenilor dânsului.
— Dle preşedinte, este emoţionant să participi la o asemenea manifestare în localitatea de baştină?
— Participarea la orice eveniment, de orice natură, desfăşurat la baştină, totdeauna a fost importantă, mult mai responsabilă şi, desigur, emoţionantă. Or, oamenii care de-o viaţă trăiesc în aceeaşi localitate se cunosc atât de bine, încât simt orice adiere de nesinceritate, intuiesc cea mai mică trişare, plus la toate, mai cunosc şi situaţia reală şi nu este „înghiţită” colorarea realităţii. Mie, unuia, îmi plac aceste „reguli” ale satului şi, dacă ar fi după mine, le-aş face lege în toată ţara.
Revenind la subiect, recunosc că mi-am dorit şi mi-a plăcut mult să fiu la 1 septembrie alături de tineretul studios din Şuri. Am fost încercat atât de emoţii, cât şi de mândrie pentru realizările colectivelor de elevi şi pedagogi. De multe ori mi-a fost dat să aud fraza: „La Şuri se face carte!”. De-aţi şti cum mi se umple inima de bucurie la auzul acestor vorbe. Dar şi de mândrie. Pentru copiii care iubesc cartea, pentru profesorii, care ştiu să le provoace interesul faţă de ştiinţa de carte, pentru părinţii, care investesc în copiii lor. Și nu fără succes.
— Ce le-aţi spus discipolilor şi corpului didactic de la instituţia de învăţământ din Şuri?
— Şi celor enumeraţi, dar, în mod special, bunicilor şi buneilor, în seama cărora, în virtutea actualităţii, au rămas nepoţii-elevi, le-am mulţumit. Liceenilor – pentru faptul, că continuă să persevereze, să studieze chiar şi în aceste condiţii de loc simple pentru sistemul de învăţământ; pedagogilor – pentru marea lor trudă, pentru fidelitate profesiei, pentru responsabilitate şi dedare; părinţilor – pentru susţinerea atât a propriilor copii, cât şi a instituţiei în ansamblu. Şi, am zis deja, buneilor pentru eroismul, în adevăratul sens al cuvântului, de aşi asuma povara grea de scoatere în lume, de susţinere materială şi fizică a nepoţilor. Desigur, le-am urat tuturor putere de muncă şi dorinţă de a face carte şi în continuare. În ciuda tuturor intemperiilor sociale. Oricum, până la urmă, viitorul lor, dar şi al nostru este în mâinile elevilor de azi. De faptul cum vor fi instruiţi, cum îşi vor dori să facă ştiinţă de carte depinde cum vor şi vom trăi în următorii ani. Or, cartea totdeauna a fost, este şi va rămâne vectorul mişcării înainte.
— Dumneavoastră aţi fost un elev harnic la carte?
— Ştiţi, nu-mi place să mă laud, dar dacă m-aţi întrebat… Am terminat opt clase la Şuri cu menţiune, aveam, cum se zice acum, 5 pe linie. Tot cu menţiune am absolvit şi tehnicumul de pomicultură de la Camenca. Nu am lenevit nici la Institutul Agricol, combinând studiile cu munca. În genere, sunt un om căruia îi place să înveţe, să studieze, să afle mereu lucruri noi.
— Care este ultima carte pe care aţi citit-o recent?
— Din lipsă de timp, doar lecturarea unei cărţi presupune şi timp, şi concentrare, am devenit un consumator doar de presă. Caut şi citesc presa de tot felul, inclusiv cea de opoziţie. Clar că citirea unui ziar nu poate fi comparată cu lecturarea unei cărţi, dar, cu părere de rău, asta e.
— Aveţi o părere despre ceea ce se întâmplă astăzi în domeniul învăţământului?
— Cum să vă spun? În ultimul timp, noi, moldovenii, şi cei de la conducere, şi restul poporului, tot căutăm binele, mereu ne place se credem că ceea ce facem noi, personal, este corect până în ultima instanţă. Eu una ştiu, când e vorba de copii, de creşterea, educarea şi instruirea lor nu trebuie să existe „cel mai tare şi cel mai mare”. O atenţie şi grijă mare trebuie să persiste vi-a-vis de copii. Pentru că, am spus-o şi mai sus, copiii sunt viitorul nostru de mâine şi de mai încolo. De aceea, de faptul cum va fi format omul din copil, cum va fi crescut şi, principalul, cum va fi pregătit de viaţă, de cârmuirea ei, astfel vom trăi şi noi, ceilalţi, şi ţara. Încă din grădiniţă ei trebuie obişnuiţi cu cartea, cu respectul faţă de ştiinţa de carte. Copilul trebuie să ştie şi să conceapă adevărul veşnic: „Cine ştie carte, are parte”.
— Dle preşedinte, Vă mulţumesc pentru bunăvoinţa de a acorda acest interviu pentru cititorii săptămânalului „Glia drochiană”. Vă dorim şi Dumneavoastră o activitate reuşită.
— Vă mulţumesc. Dacă îmi permiteţi, aş vrea să folosesc această ocazie şi, prin intermediul ziarului „Glia drochiană”, în numele Aparatului preşedintelui, al consilierilor raionali, să adresez felicitări şi urări de an rodnic şi studios tuturor elevilor şi pedagogilor drochieni. Doamne ajută!
A intervievat Liuba BULGARU
