Veșnică îi va rămâne amintirea în inimile fiilor săi duhovnicești
La 10 aprilie s-a împlinit o jumătate de an de când Arhimandritul Rafael, starețul Mănăstirii „Sfântul Prooroc Ilie” din Nicoreni, a plecat la cele veșnice. Enoriașii și slujitorii Mănăstirii îi simt profund lipsa, îl deplâng și îi pomenesc faptele și învățătura, nu-i uită povețele.
Arhimandritul Rafael, un stâlp al Moldovei, care pe parcursul întregii vieți a alergat să mângâie sufletele îndurerate, să tămăduiască pre cei bolnavi și să răpească din ghearele vrăjmașului sufletele celor încurcate în patimile acestei veți. El este cel care a luat durerile altora și le-a purtat pe umerii săi. Iar cei ce țin minte și au simțit din plin ajutorul lui, pe când era printre noi, nu au uitat de faptele sale, pentru care cu mare stimă și respect vor aduce fapte vrednice de pomenire și rugăciune către bunul Dumnezeu, ca să-l odihnească în locașurile Sale cu sfinții, iar de acolo, pentru credința noastră, venind la mormântul lui, cu rugăciuni sincere și umilite să cerem ajutor în necazurile noastre, pentru că aleșii lui Dumnezeu nu mor, ci trec de la o viață la alta și de acolo ne ajută tot timpul după credința noastră. De aceea cu fapta arătăm, prin lucrările care se fac spre pomenirea lui, dragostea reciprocă către tatăl nostru duhovnicesc Starețul Rafael, căci și despre ei se spune în Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel: „Căci martor îmi este Dumnezeu, că vă dăruiesc pe voi pe toț, cu dragostea lui Hristos Iisus. Plini de roada dreptatii, care este prin Iisus Hristos, spre slava si lauda lui Dumnezeu.”
Mănăstirea Nicoreni
